VOCEA ROMÂNĂ DIN LUME

Vă invit să o ascultați astăzi pe violonista Diana Cazaban din Paris, care, pe strune de cuget și suflet, ne va interpreta relația dintre muzica simfonică și spiritualitatea creștină, în lumina experienței sale de 27 de ani de exil.

În România, după ce a absolvit conservatorul din București, a obținut, doi ani la rând, premiul întâi la concursul național de muzică de cameră.

Ajunsă în Franța, doamna Diana Cazaban a intrat, ca vioara întâi, în prestigioasa orchestră simfonică Lamoureux. Împreună cu această cea mai veche orchestră franceză, susține și astăzi concerte în diferite orașe din Europa.

Totodată este profesoară de vioară la Schola Cantorum, una dintre primele școli de muzică din Paris, situată într-o veche abație benedictină din apropierea cartierului latin.

Se ocupă de formarea tinerilor muzicieni și în cadrul orchestrei simfonice a universității Sorbona din Paris.

Ne va evoca astăzi și memoria soțului său, compozitorul Costin Cazaban, care a trecut în veșnicie în urmă cu un an și jumătate.

Am rugat-o pe Diana Cazaban să ne vorbească mai întâi despre începutul exilului său parizian.

În America de Nord există astăzi două dioceze românești.

Episcopia Ortodoxă Română a Americii face parte din Biserica Ortodoxă Americană, are sediul la Detroit și îl are ca întâistătător pe IPS Arhiepiscop Nathaniel Popp, un urmaș al românilor ardeleni emigrați aici la începutul secolului XX.

Arhiepiscopia Ortodoxă Română din cele două Americi face parte din Biserica Ortodoxă Română, are sediul la Chicago și este condusă de IPS Arhiepiscop Nicolae Condrea.

Voi continua astăzi dialogul, început într-o emisiune anterioară, cu Arhiepiscopul Nicolae al celor două Americi despre românii și Ortodoxia de pe continentul nord-american.

Vă propun o întâlnire cu IPS Arhiepiscop Nicolae al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi.

Născut în 1967 în cel mai mare oraș-port al ţării, Constanța, Părintele Nicolae Condrea avea să-şi poarte paşii peste mări şi ţări spre a-i păstori pe românii care trăiesc departe.

Din 1994 a slujit ca preot la parohia românească din Stuttgart, în Germania.

În 2001 a obţinut titlul de doctor în teologie la Strabourg, în Franţa.

La 9 martie 2002, în Statele Unite, a fost ales Arhiepiscop la Congresul special electoral al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în America și Canada, alegere validată în unanimitate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Tânărul Arhiepiscop Nicolae a devenit astfel întâi-stătătorul celei mai întinse eparhii româneşti, care acoperă două continente : America de Nord şi America de Sud.

L-am rugat pe IPS Arhiepiscop Nicolae să ne vorbească mai întâi despre istoria prezenţei românilor în America.

Vineri 29 aprilie, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, cei doi arhiepiscopi români din America, IPS Nicolae și IPS Nathaniel au slujit împreună la Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena din Chicago. IPS Arhiepiscop Nicolae a mulțumit IPS Arhiepiscop Nathaniel pentru împreuna slujire cu ocazia primei vizite la Catedrala română și la Centrul
Eparhial din Chicago. Deasemeni, despre dorința de a sluji împreună până la împlinirea planului de unitate al românilor ortodocși din America, ca un exemplu de împreună lucrare în Biserica Mântuitorului Iisus Hristos.

Vă invit să ascultați astăzi partea a doua a dialogului, pe care l-am început într-o emisiune precedentă, cu domnul academician Eugen Simion, unde vom stărui asupra Europei creștine și spiritualității românești.

Între 1998 și 2006, Eugen Simion a fost președintele Academiei Române, al cărei membru este de 20 de ani.

Actuamente este membru în 4 academii din Europa și corespondent al Academiei de Științe Politice și Morale din Franța.

De peste o jumătate de veac activitatea omului de cultură Eugen Simion aduce multe roade bune. Unele dintre acestea au fost menționate în emisiunea trecută, altele vor fi prezentate astăzi.

Amintesc acum doar că este „părintele Zilei Culturii Naționale”, sărbătorită pentru prima dată la 15 ianuarie 2011.

În 1999, sub auspiciile Academiei Române, a creat Fundația Națională pentru Știință și Artă, al cărei președinte este și astăzi.

Din 2001, Eugen Simion organizează în fiecare an la București un prestigios seminar internațional intitulat „Penser l’Europe”, „A gândi Europa”.

Vă propun o întâlnire cu un “român european”. Această expresie, pe care ne-o va explica astăzi, îl caracterizează foarte bine pe domnul academician Eugen Simion.

Născut în 1933 lângă Ploiești, tânărul filolog Simion a colaborat cu Perpessicius la cercetarea și punerea în valoare a operei poetului nostru național Mihai Eminescu, activitate pe care a continuat-o, sub o formă sau alta, până astăzi.

Din 1964 predă istoria literaturii române, teorie literară și literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității din București.

Între anii 1970 și 1973 a fost profesor invitat la Sorbonna, unde a predat cursuri despre cultura și civilizația română. Aici, la Paris, i-a cunoscut pe Eugen Ionescu, Mircea Eliade și Emil Cioran, care vor deveni, mai târziu, subiecte ale studiilor sale aprofundate.

După întoarcerea în țară, și-a publicat în 1977 jurnalul său parizian sub titlul Timpul trăirii, timpul mărturisirii, lucrare editată de cinci ori până în prezent.

Între anii 1998 și 2006, Eugen Simion a fost președintele Academiei Române, al cărei membru este din 1991.

În 1999 a creat Fundația Națională pentru Știință și Artă, al cărei președinte este și astăzi.

L-am numit pe Eugen Simion și „părintele Zilei Culturii Naționale”, sărbătorită pentru prima dată la 15 ianuarie 2011, având în vedere rolul esențial pe care l-a avut în instituirea acesteia.

Actuamente este corespondent al Academiei de Științe Politice și Morale din Franța, precum și membru al Academiilor din Danemarca, Spania, Grecia și Republica Moldova.

L-am rugat mai întâi pe academicianul Eugen Simion să ne vorbească despre Fundația Națională pentru Știință și Artă.

Așadar expresia „cetățean european” rămâne o formulă abstractă, dacă nu se concretizează într-una dintre diferitele culturi europene.

Noi putem fi cu adevărat europeni numai ca „români europeni”, în duhul celor care au fost astfel încă din zorii istoriei noastre.

Pentru că astfel s-au arătat deja prin cultura și faptele lor Sfinții Voievozi Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab și Constantin Brâncoveanu.

Bun găsit la emisiunea Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale.

Sunt Bogdan Florin Vlaicu și vă doresc tuturor un an 2012 plin de bucurii și roade duhovnicești pe drumul spre mântuire.

Există oameni care, fără a se naște din părinți români, îndrăgesc atât de mult spiritualitatea românească încât devin români ortodocși în duh.

Un astfel de om este Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, Potopop al Protopopiatului Franţei din cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale.

Dacă în emisiunile precedente v-am prezentat români care reprezintă cu cinste România și diaspora noastră în țările unde locuiesc, cred că este intreresant să aflăm astăzi ce crede despre spiritualitatea românească un francez care a ales s-o cunoască și să se împărtășească dintr-ânsa într-un mod pilduitor pentru toți românii.

Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard descinde dintr-o veche familie aristocratică franceză. Dealtfel o nobleţe spirituală, autentic creştină, i se poate citi pe chip şi în gesturi. Este profesor universitar de limbi clasice şi preot paroh al parohiei ortodoxe francofone Saint Germain et Saint Cloud din Louveciennes, în apropierea Parisului.

După ce, în urmă cu aproape patruzeci de ani, a devenit ortodox în Biserica Ortodoxă Română, Părintele Marc-Antoine a vizitat adeseori România.

Copil fiind, l-am văzut pentru prima oară în anii ’80, slujind ca preot la Mânăstirea Antim din Bucureşti împreună cu duhovnicul său, Părintele stareț Sofian Boghiu. Chipul ascetic al acestui preot ortodox francez, care făcea eforturi să slujească în limba română și roșea de fiecare dată când se încurca, mi-a făcut o impresie puternică. Dar n-am îndrăznit atunci să-i vorbesc.

L-am revăzut și ascultat în 1990, vorbind la prima întâlnire organizată de Frăția Ortodoxă Română la București, când am avut și privilegiul unei prime convorbiri.

Apoi l-am citit în cartea Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica, apărută în 1995 la Sibiu, pe care o publicase mai întâi în 1993 la Paris, cu titlul Ose comprendre que je t’aime, în traducere: „Îndrăznește să înțelegi că te iubesc”.

Prin această carte, în care prezenta convorbirile sale cu Părintele Academician Dumitru Stăniloae, publicul francez a putut să-l cunoască mai bine pe marele teolog român.

Din 2001, când am creat emisunea L’Eglise orthodoxe aujourd’hui, Biserica Ortodoxă astăzi, unica emisiune ortodoxă săptămânală din Paris, Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard este invitatul meu preferat, mereu dispus să-mi acorde un interviu, cu amabilitatea și competența care-i sunt caracteristice.

Pe cei care înțelegeți limba franceză, vă invit să-l ascultați în emisiunile L’Eglise orthodoxe aujourd’hui, disponibile pe site-ul emisiunii la adresa ortradio.free.fr .

Dar astăzi avem bucuria de a-l asculta vorbind în limba noastră, cu smerenie, eleganță și umor.

Cu un spirit de observație fin și duhovnicesc, bazat pe vasta sa cultură franceză și română, precum și pe experiența sa de viață ortodoxă autentică, preotul francez Marc-Antoine Costa de Beauregard ne-a prezentat esența spiritualității românești cu căldura inimii sale române.

Se cuvine așadar să punem la inimă cuvintele sale și să ne străduim ca, în țările unde locuim, să dăm mărturie prin viața noastră despre o civilizație românească a bunei cuviințe, a echilibrului duhovnicesc și a comuniunii persoanelor.

Cântările pe care le-ați ascultat au fost interpretate de corala pariziană Carmina Romana în cadrul concertului susținut în biserica Saint Sulpice din Paris, cu ocazia sărbătorii Intrării în Biserică a Maicii Domnului.