82. Gestiunea eșecului (29.04.2012)

Voi continua astăzi convorbirea mea cu Preasfințitul Părinte Ignatie Mureșanul, cel mai recent hirotonit episcop al românilor din diaspora.

PS Episcop Ignatie Mureșanul

PS Episcop Ignatie Mureșanul

Părintele Ignatie Trif a predat Patrologia şi Limba Greacă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia.

Studiile publicate şi cercetările sale îl recomandă ca pasionat al Teologiei patristice a secolului al XIV-lea, al Teologiei persoanei – antecedente patristice şi reverberaţii contemporane, al Raportului dintre Teologie şi Filosofie în lumea răsăriteană și al Tradiţiei isihaste în variantă bizantină şi românească.

Actualmente doctorand al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Atena, pregătind o teză de doctorat cu tema Contribuţia teologilor români contemporani la dialogul teologic intercreştin, Episcopul Ignatie este doctor al Facultății de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, unde a susţinut teza : Sfântul Grigorie Palama şi doctrina despre energiile necreate.

În Duminica Sfântului Grigorie Palama, pe 11 martie, Preasfințitul Ignatie Mureșanul, arhiereul-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala Ortodoxă Română „Sfântul Nicolae” din Bruxelles.

Pr. paroh Patriciu Vlaicu și PS Episcop Ignatie vorbind în Catedrala Ortodoxă Română Sfântul Nicolae din Bruxelles

Pr. paroh Patriciu Vlaicu și PS Episcop Ignatie vorbind în Catedrala Ortodoxă Română Sfântul Nicolae din Bruxelles

Duminică după-amiază s-a întâlnit cu membrii parohiei „Sfântul Nicolae” pentru a le vorbi despre o temă de mare actualitate în această perioadă de criză economico-financiară. Conferința „Puterea duhovnicească de a ne gestiona eșecurile” a suscitat din partea credincioșilor mărturii despre eșecuri personale în viața de familie sau profesională și despre modul în care le-au gestionat și depășit, întăriți de credința în Dumnezeu.

PS Episcop Ignatie Mureșanul vorbind în Catedrala Ortodoxă Română Sfântul Nicolae din Bruxelles

PS Episcop Ignatie Mureșanul vorbind în Catedrala Ortodoxă Română Sfântul Nicolae din Bruxelles

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Publicat în Emisiuni | Etichete | Lasă un comentariu

81. Preasfințitul Episcop Ignatie la Bruxelles (22.04.2012)

Vă propun astăzi o primă întâlnire cu cel mai recent hirotonit episcop al românilor din diaspora, Preasfințitul Ignatie Mureșanul.

P.S. Episcop Ignatie Mureșanul în Catedrala Ortodoxă Română din Bruxelles

P.S. Episcop Ignatie Mureșanul în Catedrala Ortodoxă Română din Bruxelles

Născut la 7 iulie 1976, în satul Bilbor din județul Harghita, Părintele Ignatie Trif a absolvit Seminarul Teologic şi Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, facultate unde a predat apoi Patrologia şi Limba Elină.

IPS Mitropolit Iosif, IPS Mitropolit Andrei și PS Episcop Ignatie la slujba hirotoniei din Catedrala Mitropolitană din Paris, 11.12.11

IPS Mitropolit Iosif, IPS Mitropolit Andrei și PS Episcop Ignatie la slujba hirotoniei din Catedrala Mitropolitană din Paris, 11.12.11

Hirotonit diacon şi preot în 2001, a fost tuns în monahism în 2008, pe seama Mănăstirii Sfânta Treime de la Catedrala arhiepiscopală din Alba Iulia. Relaţia caldă şi eficientă, din punct vedere pastoral, cu credincioşii catedralei şi mai cu seamă cu studenţii din mediul universitar albaiulian l-au recomandat ca prietenul şi duhovnicul tinerilor. Poate tocmai din acest motiv prima sa lucrare editată a fost una despre tineri : Paradoxul creştin şi cartea tinereţii.

A fost membru în echipa redacţională a postului de radio ortodox „Reîntregirea” din Alba Iulia.

Ales pe 24 octombrie anul trecut, în şedinţa Sfântului Sinod, arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, cu titulatura Mureşeanul,  Preasfințitul Ignatie a fost hirotonit episcop pe 11 decembrie în Catedrala Mitropolitană „Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail” din Paris.

Episcopul Ignatie este doctor al Facultății de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, unde a susţinut teza : Sfântul Grigorie Palama şi doctrina despre energiile necreate.

PS Episcop Ignatie Mureșanul în Catedrala Ortodoxă Română Sfântul Nicolae din Bruxelles

PS Episcop Ignatie Mureșanul în Catedrala Ortodoxă Română Sfântul Nicolae din Bruxelles

În Duminica Sfântului Grigorie Palama, pe 11 martie, Preasfințitul Ignatie Mureșanul a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala Ortodoxă Română „Sfântul Nicolae” din Bruxelles.

Pr. paroh Patriciu Vlaicu și PS Episcop Ignatie vorbind în Catedrala Ortodoxă Română Sfântul Nicolae din Bruxelles

Pr. paroh Patriciu Vlaicu și PS Episcop Ignatie vorbind în Catedrala Ortodoxă Română Sfântul Nicolae din Bruxelles

L-am rugat pe Preasfințitul Părinte Ignatie să ne vorbească mai întâi despre hirotonia sa ca episcop.

PS Episcop Ignatie Mureșanul vorbind în Catedrala Ortodoxă Română Sfântul Nicolae din Bruxelles

PS Episcop Ignatie Mureșanul vorbind în Catedrala Ortodoxă Română Sfântul Nicolae din Bruxelles

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Publicat în Emisiuni | Etichete | 3 comentarii

80. Sfintele Paști în Germania (15.04.2012)

Hristos a înviat !

Bun găsit tuturor la Vocea română din lume, emisiunea Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale.

Sunt Bogdan Florin Vlaicu și vă urez ca sărbătoarea sărbătorilor de astăzi, Duminica Sfintelor Paști, să vă umple sufletele de bucuria și de lumina Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos

În această zi de mare praznic vă invit la un popas în Nürnberg pentru a vă prezenta câteva repere de viață românească din Germania și Europa Centrală.

Popas la Nürnberg

Popas la Nürnberg

Dacă la Viena, încă de la sfârşitul veacului al XVIII-lea, exista o comunitate românească puternică, în Germania, prezenţa religioasă românească este legată pentru câteva decenii de negustorii români stabiliţi în Leipzig, pentru care a existat o capelă, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La Baden-Baden, în partea de apus a Germaniei, Prinţul Mihail Stourdza, fostul domnitor al Moldovei, a zidit în 1866 o biserică românească în care participau la slujbe românii din Strasbourg, Heidelberg, Freiburg și Karlsruhe.

Biserica ortodoxă românească din Baden-Baden, Germania

Biserica ortodoxă românească din Baden-Baden, Germania

În perioda interbelică, pe lângă comunităţile românești din Paris, Viena şi Baden-Baden, care îşi continuă existenţa, ia naștere cea din Berlin, care se organizează şi își începe activitatea în septembrie 1940.

Sfârşitul celui de-al doilea război mondial a surprins în Occident numeroși români, diplomaţi, studenţi, militari și muncitori, care nu s-au mai întors în România ocupată de trupele sovietice. Lor li s-au adăugat, de-a lungul anilor, mulţimile de români care s-au refugiat din cauza instaurării dictaturii comuniste sau au venit în Apus prin intermediul căsătoriei. Diaspora românească a luat un pronunţat caracter politic și cei mai mulţi dintre cei stabiliţi aici se considerau în exil.

Dar în ultimii 20 de ani milioane de români, nevoiți acum de motive economice, au luat calea exilului, pentru a lucra în țările din Occident. Iar criza economico-financiară actuală continuă să amplifice acest fenomen fără precedent.

Pentru prima oară în istorie, românii au o diasporă atât de mare și atât de importantă pentru țară.

Dar acestă diasporă este foarte recentă și românii încă învață cum trebuie organizate comunitățile lor pentru a-și menține unitatea, a-și afirma drepturile și a-și păstra identitatea românească.

Cea dintâi instituție care s-a implicat activ în organizarea diasporei a fost Biserica Ortodoxă Română. Parohia a fost de cele mai multe ori prima care i-a reunit într-o comunitate pe românii risipiți în țari străine.

Astfel, în 1993 a fost înființată Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania şi Europa Centrală de care aparţin parohii ortodoxe române din Germania, Austria, Luxemburg, Suedia, Norvegia şi Danemarca.

Ca întâi-stătător al acestei noi Mitropolii, a fost ales Î.P.S. Dr. Serafim Joantă, care şi-a început activitatea în condiţii materiale foarte modeste.

Î.P.S. Mitropolit Serafim

Î.P.S. Mitropolit Serafim

Adăpostit la început în cadrul Institutului pentru Bisericile Orientale din Regensburg, Î.P.S. Serafim a transferat sediul Mitropoliei la Nürnberg prin cumpărarea bisericii evanghelice „Epifaniaskirche”, împreună cu două clădiri, monumente istorice, care au fost amenajate pentru a servi drept Centru Eparhial şi adăpost al Mânăstirii Sfinții Martiri Brâncoveni şi a şcolii de iconografie Sfântul Luca.

Catedrala ortodoxă română din Nürnberg

Catedrala ortodoxă română din Nürnberg

Biserica, mărită prin prelungirea altarului şi a pronaosului şi ridicarea unei cupole, a fost pictată în tehnica fresco de pictorul Grigore Popescu din Bucureşti.

Arbore cu sfinți sădit în orașul Nürnberg, frescă de Grigore Popescu

Arbore cu sfinți sădit în orașul Nürnberg, frescă de Grigore Popescu

Această Catedrală mitropolitană serveşte drept locaş de închinare atât pentru parohia ortodoxă română Sfântul Dimitrie din Nürnberg, cât şi pentru membrii Mânăstirii Sfinții Martiri Brâncoveni.

La Sfânta Liturghie în Catedrala ortodoxă română din Nürnberg

La Sfânta Liturghie în Catedrala ortodoxă română din Nürnberg

La zi de mare sărbătoare, am stat de vorbă cu Î.P.S. Serafim, Miropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord.

Alături de Î.P.S. Mitropolit Serafim

Alături de Î.P.S. Mitropolit Serafim

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Publicat în Emisiuni | Etichete | 2 comentarii

79. Părintele Marc-Antoine (08.04.2012)

Sunt Bogdan Florin Vlaicu și astăzi de Florii vă urez să vă bucurați de Intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Cuvântul, celor ce primiți cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul undelor radio.

Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim

Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, Potopop al Protopopiatului Franţei din cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, este un exemplu elocvent despre cât de mult poate fi prețuită Ortodoxia de către anumiți intelectuali din Occident.

Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard descinde dintr-o veche familie aristocratică franceză. Dealtfel o nobleţe spirituală, autentic creştină, i se poate citi pe chip şi în gesturi. Este profesor universitar de limbi clasice şi preot paroh al parohiei ortodoxe francofone Saint Germain și Saint Cloud din Louveciennes, în apropierea Parisului.

După ce, în urmă cu aproape patruzeci de ani, a devenit ortodox în Biserica Ortodoxă Română, Părintele Marc-Antoine a vizitat adeseori România.

Copil fiind, l-am văzut pentru prima oară în anii ’80, slujind ca preot la Mânăstirea Antim din Bucureşti împreună cu duhovnicul său, Părintele stareț Sofian Boghiu. Chipul ascetic al acestui preot ortodox francez, care făcea eforturi să slujească în limba română și roșea de fiecare dată când se încurca, mi-a făcut o impresie puternică. Dar n-am îndrăznit atunci să-i vorbesc.

L-am revăzut și ascultat în 1990, vorbind la prima întâlnire organizată de Frăția Ortodoxă Română la București, când am avut și privilegiul unei prime convorbiri.

Apoi l-am citit în cartea Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica, apărută în 1995 la Sibiu, pe care o publicase mai întâi în 1993 la Paris, cu titlul Ose comprendre que je t’aime, în traducere: „Îndrăznește să înțelegi că te iubesc”.

Prin această carte, în care prezenta convorbirile sale cu Părintele Academician Dumitru Stăniloae, publicul francez a putut să-l cunoască mai bine pe marele teolog român.

Dar astăzi avem bucuria de a-l asculta vorbind în limba noastră, cu smerenie, eleganță și umor.

Părinte Marc-Antoine, pentru început vă rog să ne vorbiţi puţin despre dumneavoastră şi să ne spuneţi de ce aţi devenit creştin ortodox.

Cu Părintele Marc Antoine la parohia sa din Louveciennes

În adevăr, în activitatea radiofonică ortodoxă regăsim o parte din taina sărbătorii de astăzi : Cuvântul intră pe porțile cetății unde unii îl primesc și-l aclamă, iar alții îl resping și-l condamnă.

Fie ca Dumnezeu-Cuvântul Iisus Hristos să ne învrednicească să-i primim cu bucurie cuvântul în Ierusalimul sufletelor noastre.

Cântările liturgice au fost interpretate de corala Madrigal din București.

Ajuns la finalul acestei ediții a Vocii române din lume, realizatorul emisiunii, Bogdan Florin Vlaicu, vă dorește ca Săptămâna Patimilor să vă aducă mult folos duhovnicesc, iar Sfintele Paști să vă umple sufletele de lumina Învierii Mântuitorului Hristos.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Publicat în Emisiuni | Lasă un comentariu

78. Parohia ortodoxă română din Bari (1.04.2012)

Vă voi prezenta astăzi cea mai veche parohie ortodoxă română din sudul Italiei, aflată în Bari, orașul Sfântului Nicolae.

Sfântul Nicolae a trăit în secolul al IV-lea și a fost arhiepiscop al Mirei, un port al provinciei Lycia, din partea răsăriteană a Imperiului roman, care se află astăzi în Turcia. După ce a trecut la Domnul, încununat cu nimbul sfințeniei, moaștele sale au fost venerate în catedrala orașului.

Dar în anul 1087, la câțiva ani după schisma din 1054 care a separat Apusul catolic de Răsăritul creștin ortodox, cavalerii cruciați au adus trupul Sfântului Nicolae la Bari, unde se află și astăzi, adăpostit de cripta monumentalei Basilici San Nicola.

Astfel, Sfântul Nicolae poate fi considerat cel mai vechi emigrant ajuns în Bari din Estul ortodox.

În amintirea acestui fapt, în cripta Basilicii San Nicola a fost amenajată o capelă ortodoxă.

Românii care au venit în ultimele decenii la Bari s-au bucurat să găsească aici moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, atât de venerat în țara noastră.

Venit din Oltenia natală, Părintele Mihai Drigă a fondat parohia ortodoxă română din Bari în anul 1983.

Vreme de 20 de ani a slujit chiar lângă moaștele Sfântului Nicolae, în modesta capelă ortodoxă amenajată în cripta basilicii catolice.

Dar numărul românilor din Bari a crescut mult în ultimii ani și astăzi slujbele sunt oficiate în biserica Sfântul Grigorie aflată în stânga Basilicii San Nicola și cu două secole mai veche decât aceasta.

Actualmente, în Italia se află cea mai mare comunitate românească din diaspora. Cei peste 1.100.000 de români constituie aici cea mai importantă minoritate națională și principala comunitate ortodoxă, organizată deja în peste 120 de parohii.

Pentru prima dată, după aproape un mileniu de la marea schismă din 1054, un episcop ortodox are sediul la Roma : este vorba despre Preasfințitul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a doua Biserică din acestă țară, ca mărime, după Biserica Romano-Catolică.

La praznicul Nașterii Maicii Domnului din 8 septembrie, Italia a recunoscut oficial Episcopia Ortodoxă Română printr-un document semnat de primul ministru Silvio Berlusconi.

Documentul a fost semnat apoi de președintele Italiei, Giorgio Napolitano, tot într-o zi de praznic ortodox, la Înălțarea Sfintei Cruci din 14 septembrie.

Potrivit Departamentului de informare şi mass-media al Episcopiei Italiei, această recunoaştere oficială reprezintă încununarea eforturilor şi a jertfelniciei celor care au pus bazele primelor comunităţi ortodoxe româneşti în Italia şi a tuturor celor care au continuat
şi au dezvoltat această lucrare, preoţi şi mireni, până la stadiul la care ea se află în prezent.

Printre acești pionieri ai Ortodoxiei noastre în Italia s-a aflat și Părintele protopop Mihai Drigă, pe care l-am rugat să ne vorbească mai întâi despre începuturile parohiei ortodoxe române Sfânta Treime din Bari.

Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei a fost recunoscută de statul spaniol în luna aprilie.

Preasfinţitul Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei, a primit recent un episcop vicar, pe Preasfințitul Ignatie Trif, care a fost hirotonit, pe 11 decembrie, în Catedrala din Paris a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Publicat în Emisiuni | 4 comentarii

77. Zilele Basarabiei (25.03.2012)

Vă propun să ne amintim în această zi de al doilea stat românesc, vecin cu țara noastră.

Pentru că în aceste zile are loc a V-a ediție a Festivalului „Zilele Basarabiei la București”, inițiat de Organizaţia Studenţilor Basarabeni.

Început ieri printr-o serie de concerte susținute de interpreți din Republica Moldova, festivalul continuă mâine cu lansarea cărții profesorului Ștefan Purici, Istoria Basarabiei, la Facultatea de Drept din capitală, la ora 17.

Membrii Sfatului Țării, artizanii Unirii Basarabiei cu România

Membrii Sfatului Țării, artizanii Unirii Basarabiei cu România

Marți, 27 martie, când se vor împlini 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, festivalul se va încheia cu un omagiu adus artizanilor Unirii, membrilor Sfatului Țării, la cimitirul mănăstirii Cernica.

În această seară are loc, la Sala Unirii din Alba Iulia, deschiderea oficială a celei de-a doua ediţii a Congresului Tinerilor Basarabeni.

La Paris, tineri din Basarabia și din România au creat asociația „Toți români” care promovează cultura românească.

În 2010 ei au întâmpinat ziua națională a României printr-un concert de folclor organizat împreună cu Institutul Cultural Român de la Bruxelles.

Acest concert i-a reunit pe celebrul naist Gheorghe Zamfir din București și orchestra Creator Art a omului de afaceri Iurie Borș din Chișinău. Aceștia au încins o horă a unirii peste Prut și au învârtit-o, în turneu, prin toată Europa, printr-o serie de concerte la Chișinău, Padova, Milano, Bruxelles și Paris.

 

În sala Teatrului Marie Bell din capitala Franței, maestrul Zamfir, copleșit de emoție, a împărtășit unui public călduros aminitiri din vremea carierei sale internaționale începute la Paris în urmă cu 40 de ani. Apoi a interpretat, la același vechi nai de care nu se desparte niciodată, celebrul cântec pe care românul parizian Vladimir Cosma l-a compus pentru filmul Marele Blond cu un pantof negru. Să-l ascutăm, în interpretarea lui Zamfir de acum 40 de ani, înainte de interviul pe care l-am realizat cu marele naist la sfârșitul concertului său din Paris.

 

Acest cântec îndrăgit de români, Ciocârlia, difuzat și astăzi la Radio Classic din Paris, a constituit punctul culminant al concertului de la Paris.

În tot acest turneu prin Europa, Gheorghe Zamfir a fost însoțit de Iurie Borș, fondatorul orchestrei Creator Art care l-a acompaniat.

Născut într-un sat de lângă Chișinău, Iurie Borș și-a hrănit sufletul încă din copilărie cu frumusețea folclorului românesc.

După ce a început să producă mobilă și a reușit în afaceri, și-a împlinit visul de a crea o orchestră care să ducă faima cântecului nostru popular în lumea largă.

Prin concertele sale, orchestra Creator Art – Iurie Borș alinează dorul de țară al românilor din diaspora, originari de pe ambele maluri ale Prutului.

L-am rugat pe acest om de afaceri blajin și modest să ne spună mai întâi cum a luat naștere această colaborare cu maestrul Gheorghe Zamfir.

La umbra stejarului din vremea Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, pe pământul rodnic al Basarabiei cresc de veacuri până astăzi români adevărați.

Iurie Borș afirmă identitatea românească a basarabenilor, promovând în lume folclorul nostru autentic.

Mărturia lui amintește și românilor de pe celălalt mal al Prutului, precum și celor din diaspora, că păstrarea identității românești este posibilă doar printr-o luptă permanentă împotriva uitării, cu armele spirituale ale culturii.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Publicat în Emisiuni | Lasă un comentariu

76. Crucea de la Târgu Ocna (18.03.2012)

Voi încheia astăzi prezentarea comemorării lui Valeriu Gafencu, începută în emisiunile precedente.

Pr. Emilian Marinescu, Carmen Ghiță și monahul Moise Iorgovan la evocarea lui Valeriu Gafencu în Catedrala Ortodoxă Română din Paris, 25.02.2012

Pr. Emilian Marinescu, Carmen Ghiță și monahul Moise Iorgovan la evocarea lui Valeriu Gafencu în Catedrala Ortodoxă Română din Paris, 25.02.2012

Al treilea eveniment din seria intitulată Martor, dedicată martirilor-mărturisitori din temniţele comuniste, această manifestare a avut loc pe 25 februarie în Catedrala Ortodoxă Română Sfinții Arhangheli din Paris. Cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale, doi invitați veniți din România l-au evocat pe Valeriu Gafencu : nepoata sa de soră, Carmen Ghiță, și Părintele Moise de la Mănăstirea Oașa.

Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu

Mare mărturisitor creștin, tânărul Valeriu Gafencu, prin strălucirea vieții lui duhovnicești, a transformat în mănăstiri închisorile comuniste de la Aiud și de la Târgu Ocna, unde și-a dat viața pentru Hristos după 11 ani de temniță.

Născut în Basarabia, pe 24 ianuarie 1921, el a murit în temnița de la Târgu Ocna, pe 18 februarie 1952, la vârsta de 31 de ani.

Arestat în anul 1941 pentru apartenența sa la Frățiile de Cruce, studentul la drept Valeriu Gafencu a ajuns în 1949 la sanatoriul-închisoare Târgu Ocna cu trupul chinuit de TBC pulmonar, osos și ganglionar, de reumatism și de lipsa hranei.

Nicolae Trifoiu, în cartea sa Studentul Valeriu Gafencu – Sfântul Închisorilor din România, mărturisește :

„După ce am ajuns la penitenciarul TBC Târgu Ocna, am avut marea favoare să stau în aceeaşi cameră cu Valeriu Gafencu. Era camera celor mai grav bolnavi, dintre care patru ţintuiţi la pat. Ceilalţi doi, ceva mai valizi, ne străduiam, cu puterile noastre fizice şi sufleteşti, să fim de ajutor celor patru. Atunci, în lungile seri şi nopţi de iarnă, Valeriu ne chema alături de el, pentru a schimba gânduri despre conştiinţa noastră creştină. Într-o asemenea seară mi-a adresat cea mai profundă şi esenţială întrebare, ce a avut darul să-mi marcheze viaţa pentru totdeauna. Suna aşa:
- Care crezi că este ţelul fundamental al vieţii?
M-am străduit să formulez un răspuns cât mai bogat în conţinut, dar cred că nu am reuşit să redau miezul adevărului. Răspunsul lui Valeriu a fost:
- Eu consider că ţelul de căpetenie al vieţii noastre trebuie să fie o permanentă pregătire pentru ziua învierii creştine, când oamenii şi neamurile se vor înfăţişa înaintea Judecăţii supreme, cu faptele lor bune şi cu păcatele lor, urmând să-şi ocupe locul cuvenit în locaşurile cereşti.
Poate mai auzisem asemenea lucruri sau altele similare, dar trecuseră peste mine cum curge apa peste bolovani. Aşa cum au fost exprimate de Valeriu însă, cu acea vibraţie înfiorată în glas şi cu acea profunzime cerească în privire, au avut efectul unei zguduiri spirituale, care mi-a transformat realitatea lăuntrică pentru restul vieţii”.

Aceasta este doar una dintre numeroasele mărturii ale celor cărora întâlnirea cu Valeriu Gafencu le-a schimbat viața.

Tot Nicolae Trifoiu povestea că, atunci când Valeriu a făcut o criză gravă de fibrilaţie atrială și s-a aflat la un pas de moarte, l-a văzut cum se ruga cu mâna pe o cruciuliță. După o vreme a constatat că supraviețuise în chip miraculos și i-a dat să bea apă cu zahăr pentru a-i ajuta cordul obosit. Când a băut, Valeriu a spus : „Lui I-au dat fiere şi tu îmi dai miere?”

Astfel, el ne dă un exemplu viu de trăire a Evangheliei din această duminică a Sfintei Cruci. Valeriu Gafencu a împlinit cuvintele lui Hristos : „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.”

Purtarea crucii grele către biruința în Hristos, Valeriu a exprimat-o și în versuri, cântate atunci de deținuții politici în celule, iar acum de maicile de la mănăstirea Diaconești.

Aflat într-o stare de permanentă jertfire de sine inspirată de jerfa lui Hristos, Valeriu a cedat pastilele sale de streptomicină, care-i erau indispensabile pentru a trăi, pastorului protestant evreu Richard Wurmbrand, salvându-i viața. După ce a scăpat din închisoare, în fața Comisiei pentru Securitate Interioară a Senatului american, acesta a făcut cunoscute atrocitățile la care sunt supuși deținuții creștini din țările comuniste, facilitând eliberarea lor.

Pe 2 februarie 1952, Valeriu Gafencu le-a cerut colegilor de suferință să-i procure o lumânare, o cruciuliță și o cămașă albă pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie. Cu o zi înainte de moarte, i-a spus prietenului său Ioan Ianolide :
„Mâine voi muri. Vreau să-mi iau rămas bun de la cei mai apropiați prieteni. Fă tu așa fel încât să vină pe rând la mine, în liniște.”

„Rămas bun” este și titlul ultimei poezii a lui Valeriu, veritabil testament duhovnicesc în versuri :

„ Sângerând de răni adanci,
De zile fără soare,
De răni ascunse și puroi,
Cu oasele slabe și moi,
Stau ghemuit în pat și mă gândesc
Că în curând am să vă părăsesc,
Prieteni dragi.
Nu plângeți că mă duc de lângă voi
Și c-o să fiu zvârlit ca un gunoi
Cu hoții în același cimitir,
Căci crezul pentru care m-am jertfit
Cerea o viață grea și-o moarte de martir.
Luându-L pe Iisus de Împărat,
Năvalnic am intrat pe poarta strâmtă
Luându-mă cu diavolul la trântă
Și ani de-a rându-ntr-una m-am luptat
Să devin altul,
Un erou,
Om nou.
Și-am vrut
Neamul să-l mut
De-aici, de jos,
La Domnul Iisus Hristos.
Nu vă-nfricați de cei ce-n temniți vă închid
Și nici de cei ce trupul v-il ucid.
De Cel ce viața-ți scoate din robie
Și fericirea-ți dă în veșnicie,
De El să-ți fie frică, turmă mică.
Acum, când văd cât sunt de păcătos,
De mic și de neputincios,
Că am nevoie multă de-ndurare,
De dragoste, de milă, de iertare,
Că numai Dumnezeu le poate toate
Și lumea din robie El o scoate,
Devin copil supus,
Sunt umilit
Și-s fericit.
Din cerul tau înalt și prea ales,
Părinte, când mă vei lua la Tine,
Prietenilor mei de pe pământ
Redă-le, Tu, în alb veșmânt
Un suflet care i-a iubit și i-a-nțeles.”

Iată cum descrie Ioan Ianolide, în cartea sa Întoarcerea la Hristos, nașterea la ceruri a lui Valeriu Gafencu, la care a fost martor :

„Cred că Hristos era prezent în Valeriu. Numai aşa îmi pot explica starea lui de har, cât şi uimirea mea şi a prietenilor care au participat la acel moment. Valeriu mi-a spus:
-În primul rând, gândul şi sufletul meu se închină Domnului. Mulţumesc că am ajuns aici. Merg la El. Sunt fericit că mor pentru Hristos. Lui Îi datorez harul de azi. Totul e o minune. Eu plec, dar voi aveţi de purtat o cruce grea şi o misiune sfântă. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla, mă voi rugă pentru voi şi voi fi alături de voi… Păziţi neschimbat adevărul, dar să ocoliţi fanatismul…
Trecuse de ora 12. Afară ningea cu fulgi mari, catifelaţi care se zbenguiau în văzduh… Valeriu via şi se stingea în acelaşi timp…
-Ioane, a zis el, să duceţi duhul mai departe. Aici a lucrat Dumnezeu…
A putut apoi să mai rostească: S-a sfârşit!
A ridicat ochii albaştri spre cer şi am văzut cum se descompuneau în ei minuni tot mai adânci, tot mai uimitoare. Totul era făcut din lumină nepământească, dar real, un fel de realitate desăvârşită, a cărei vedere te face fericit. Plângeam în hohote. Şi-a dat sufletul către orele 13, în ziua de 18 februarie 1952. Clopotele de la schit au prins să vestească.”

Icoana Martirului Valeriu Gafencu, înveșmântat ca în momentul morții sale la Târgu Ocna

Icoana Martirului Valeriu Gafencu, înveșmântat ca în momentul morții sale la Târgu Ocna

Așa cum îl rugase Valeriu, Ianolide i-a pus în gură o cruciuliță de metal, pentru ca, într-o zi, să-i poată fi identificate moaștele. Astfel, martirul care s-a sfințit ducându-și crucea grea cu răbdare în temniță, își poartă crucea și astăzi în mormânt.

Părintele Moise Iorgovan vorbind despre Valeriu Gafencu în Catedrala Ortodoxă Română Sfinții Arhangheli din Paris

Părintele Moise Iorgovan vorbind despre Valeriu Gafencu în Catedrala Ortodoxă Română Sfinții Arhangheli din Paris

La 60 de ani după ce Sfântul închisorilor Valeriu Gafencu a plecat la ceruri cu sufletul lui curat, înveșmântat în alb, să se roage pentru neamul său, la Catedrala Ortodoxă Română din Paris a fost pomenit în slujba parastasului și în mărturiile invitaților veniți din țară.

Parastas pentru Valeriu Gafencu în Catedrala Ortodoxă Română din Paris, 25.02.2012

Parastas pentru Valeriu Gafencu în Catedrala Ortodoxă Română din Paris, 25.02.2012

Printre aceștia a fost și Părintele Moise Iorgovan de la Mănăstirea Oașa din județul Alba, autorul cărții Sfântul închisorilor.

În convorbirea pe care am avut-o cu el la Paris, a comparat fenomenul misticilor de la închisoarea Aiud, al cărui suflet a fost Valeriu, cu renașterea isihastă generată de Sfântul Paisie Velicicovschi la mănăstirea Neamț.

Părintele Moise Iorgovan de la Oașa vorbind despre Valeriu Gafencu

Părintele Moise Iorgovan de la Oașa vorbind despre Valeriu Gafencu

Dar mie, grupul misticilor de la Aiud mi-a amintit și de grupul „Rugul aprins”, alcătuit din rugători, clerici și mireni, care se reuneau la mănăstirea Antim un deceniu mai târziu, până au fost arestați de autoritățile comuniste.

Iată continuarea convorbirii cu Părintele Moise de la Oașa.

Părintele Moise Iorgovan de la Oașa

Părintele Moise Iorgovan de la Oașa

În această emisiune ați ascultat versuri ale marilor poeți din închisorile comuniste, în interpretarea muzicală a lui Tudor Gheorghe.

Săpăturile de căutare ale moaștelor martirului închisorilor Valeriu Gafencu, realizate la Târgu Ocna de arheologii de la Institutul de investigare a crimelor comunismului din România, s-au închiat pe 7 septembrie 2011, fără a fi găsit craniul său cu cruciuliță în gură. Dar Dumnezeu ni le poate descoperi oricând, așa cum a făcut cu moaștele nestricăcioase ale preotului martir Ilie Lăcătușu la București.

Până atunci să ne mulțumim cu luminile descoperite nouă din viața lui ascunsă în temniță, care să ne lumineze trăirea noastră creștină.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Publicat în Emisiuni | Etichete | 3 comentarii

75. Martor 3 la Paris (11.03.2012)

Voi continua să vă prezint astăzi a treia manifestare comemorativă din seria intitulată Martor, dedicată martirilor-mărturisitori din temniţele comuniste și organizată în Catedrala Ortodoxă Română Sfinții Arhangheli din Paris.

Pr. Emilian Marinescu, Carmen Ghiță și monahul Moise la evocarea lui Valeriu Gafencu în Catedrala Ortodoxă Română din Paris, 25.02.2012

Pr. Emilian Marinescu, Carmen Ghiță și monahul Moise la evocarea lui Valeriu Gafencu în Catedrala Ortodoxă Română din Paris, 25.02.2012

Pe 25 februarie, doi invitați veniți din România l-au evocat pe Valeriu Gafencu : nepoata sa de soră, Carmen Ghiță, și Părintele Moise Iorgovan de la Mănăstirea Oașa.

Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu a fost un mare mărturisitor creștin care a atins un înalt nivel de viață duhovnicească în închisorile comuniste, unde a și murit pentru Hristos după 11 ani de temniță.

S-a născut în satul Sângerei din Basarabia, pe 24 ianuarie 1921, și a murit în temnița de la Târgu Ocna, pe 18 februarie 1952, la vârsta de 31 de ani.

Arestat în anul 1941, la numai 20 de ani, pentru apartenența sa la Frățiile de cruce, studentul la drept Valeriu Gafencu a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică și a fost închis mai întâi la Aiud.

Arestat odată cu el, prietenul și colegul lui de celulă, Ion Ianolide, în cartea sa Întoarcerea la Hristos, își amintește astfel de acele vremuri :

Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu și mama acestuia, Elena Gafencu, care l-a vizitat la colonia de muncă Galda

Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu și mama acestuia, Elena Gafencu, care l-a vizitat la colonia de muncă Galda

„Eram toţi tineri şi curaţi cu inima. Nu eram corupţi în nici un fel, păcatele societăţii nu ajunseseră la noi. Aveam un suflet curat, acceptasem suferinţa şi ne străduiam să ne păstrăm curate inima şi mintea. Aveam pedepse mari, procurorii ne condamnaseră fără milă şi unii dintre noi aveau mai mulţi ani de închisoare decât ne era vârsta.”

Părintele Gheorghe Calciu, un alt martor-mărturisitor din închisorile comuniste, scria astfel despre viața acestor tineri în temniță :

„ În primul rând, ei au căutat să-şi pună în ordine propriile lor vieţi, să înţeleagă şi să trăiască experienţa comunitară din Biserica primară, să-şi șlefuiască încet caracterul pentru iubire, jertfă, bunătate şi trăirea dragostei comunitare. Gafencu, Ianolide, Virgil Maxim (cel ce a scris Imn pentru Crucea purtată) şi Marin Naidim, locuind în aceeaşi celulă, au încercat să facă din spaţiul ei o biserică a lui Hristos”.

Părintele Gheorghe Calciu privind icoana lui Valeriu Gafencu la Mănăstirea Diaconești

Părintele Gheorghe Calciu privind icoana lui Valeriu Gafencu la Mănăstirea Diaconești

„ Din toţi cei patru care au început viaţa comunitară la Aiud şi apoi au ajuns la Piteşti, pentru demascare, pe nici unul nu l-a lăsat Dumnezeu pradă torturilor, ci toţi au fost salvaţi aproape în ultima clipă, pentru a le cruţa suferinţa, pentru a nu îngădui murdărirea sufletului lor născut din nou prin curăţirea lăuntrică”.

„ Viaţa lui Gafencu şi a celorlalţi ca el este un model moral şi o scară de suire spre cele înalte, o chemare stăruitoare de a ieşi măcar pentru o vreme din mlaştina acestei vieţi şi de a urca spre Soarele Dreptăţii, spre Răsăritul cel de Sus, Care este Hristos”, scria Părintele Calciu.

Dar din cauza regimului bestial la care a fost supus, Valeriu Gafencu a ajuns în 1949 la sanatoriul-închisoare Târgu Ocna într-o stare atât de gravă încât supraviețuirea sa timp de doi ani poate fi considerată drept o minune. TBC-ul pulmonar, osos și ganglionar, reumatismul și lipsa de hrană i-au ruinat trupul.

Chipul său era însă scăldat într-o lumină nepământeană, despre care mărturisesc mulți dintre cei care i-au fost atunci aproape, semn că sufletul său era nedespărțit de rugăciune.

Astfel, regimul dur al detenției, torturile și bolile l-au întărit duhovnicește.

Cel numit de Părintele Nicolae Steinhardt, în Jurnalul fericirii, „Sfântul închisorilor”, Valeriu Gafencu spunea :

„Căutați fericirea în sufletele voastre. Nu o cautați în afara voastră. Să nu așteptați fericirea să vină din altă parte, decât dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălășluiește Domnul Iubirii, Hristos. Daca veți aștepta fericirea din afara voastră, veți trăi decepții peste decepții și niciodată nu o veți atinge.”

Printre roadele înaltei viețuiri creștine a lui Valeriu Gafencu sunt și poeziile compuse de el, care erau cântate de deținuții politici în celule.

Iată cum își exprima și în versuri experiența sa din temniță, unde și-a asumat suferința ca pe un drum al crucii care l-a dus spre Înviere :

„ Mi-s ochii triști și fruntea obosită
De-atâta priveghere și-așteptare,
Mi-e inima bolnavă, istovită,
De grea și îndelungă alergare
Și plânge ca o pasăre rănită.
Când ochii mi-i închid și cat în mine
Puteri să sui Golgota până sus,
O voce, un ecou din adâncime
Îmi spune blând: Viața e Iisus,
Mărgăritarul prețios e-n tine.
Privesc la dimineața minunată
A Învierii Tale din mormânt,
Ca Magdalena, ca și altădată,
Îngenunchez ‘naintea Ta plângând
Și-s fericit și plâng cu Tine-n gând.”

Într-un film despre poeții din închisorile comuniste, realizat de Părintele Moise Iorgovan și prezentat cu prilejul evenimentului Martor 3 de la Paris, foștii deținuți mărturiseau cu lacrimi în ochi câtă mângâiere le aduceau în temniță poeziile compuse acolo de ei și de cei ce sufereau împreună cu ei.

În această emisiune veți putea asculta versuri ale marilor poeți din închisorile comuniste, în interpretarea muzicală a lui Tudor Gheorghe.

Părintele Moise Iorgovan de la Mănăstirea Oașa din județul Alba este autorul cărții Sfântul închisorilor consacrată lui Valeriu Gafencu.

Părintele Moise Iorgovan de la Oașa vorbind despre Valeriu Gafencu în Catedrala Ortodoxă Română Sfinții Arhangheli din Paris

Părintele Moise Iorgovan de la Oașa vorbind despre Valeriu Gafencu în Catedrala Ortodoxă Română Sfinții Arhangheli din Paris

L-am rugat să ne spună cum a aflat prima dată despre acest martir al închisorilor comuniste.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Publicat în Emisiuni | Etichete | 2 comentarii

74. Evocarea lui Valeriu Gafencu la Paris (4.03.2012)

Vă voi prezenta astăzi a treia manifestare comemorativă din seria intitulată Martor, dedicată martirilor-mărturisitori din temniţele comuniste, și organizată în Catedrala Ortodoxă Română Sfinții Arhangheli din Paris.

Evocarea lui Valeriu Gafencu la Catedrala Ortodoxă Română din Paris, 25.02.2012

Evocarea lui Valeriu Gafencu la Catedrala Ortodoxă Română din Paris, 25.02.2012

Sâmbătă, 25 februarie, Valeriu Gafencu a fost evocat de nepoata sa de soră, Carmen Ghiță, și de Părintele Moise Iorgovan de la Mănăstirea Oașa.

Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu a fost un tânăr care, trecând prin închisorile regimului comunist din România, a atins un înalt nivel de viață creștină, fapt pentru care a fost numit de Părintele Nicolae Steinhardt „Sfântul închisorilor”.

Născut pe 24 ianuarie 1921 în satul Sângerei din județul Bălți, în Basarabia, elevul Valeriu a reușit cu greu să treacă Prutul în 1940, refugiindu-se din calea ocupației sovietice, și a ajuns la Iași, unde a devenit student la drept.

Arestat în anul 1941 pentru apartenența sa la Frățiile de Cruce, Valeriu Gafencu a trecut prin închisorile din Aiud, Pitești și Târgu Ocna, unde a fost un adevărat trăitor al Ortodoxiei.

Regimul dur al detenției, torturile și bolile l-au întărit duhovnicește. Poeziile compuse de el erau cântate de deținuții politici în celule.

A făcut parte dintr-un grup de mistici creștini, alături de studentul la drept Ioan Ianolide și de Anghel Papacioc, cel care avea să devină Părintele Arsenie Papacioc.

În 1949 a fost dus la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna într-o stare foarte gravă: TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism și lipsă de hrană.

Aici a trecut la Domnul pe 18 februarie 1952, după ce și-a anunțat colegii de suferință cu două săptămâni mai înainte că va muri.

Parastas pentru Valeriu Gafencu în Catedrala Ortodoxă Română din Paris

Parastas pentru Valeriu Gafencu în Catedrala Ortodoxă Română din Paris

Unii dintre acești colegi ne-au lăsat mai târziu mărturii despre sfințenia lui Valeriu, care reușea să le inspire și lor dorul de viețuire creștină, prefăcând temnița în mănăstire.

Icoană pictată de maici de la Mănăstirea Diaconești

Icoană pictată de maici de la Mănăstirea Diaconești

Una dintre aceste mărturii ne amintește de povestirea din Pateric în care strugurii dați de pomană de Avva Macarie Alexandrinul unui frate călugăr bolnav s-au întors înapoi la el după ce au trecut pe rând pe la toți frații din schit, dovadă a dragostei și înfrânării monahilor :

„Într-una din zile, la un control, un temnicer zelos a confiscat puiul de pernă pe care se rezema Valeriu. Un alt miliţian, mai omenos, a ridicat perna dintre obiectele confiscate și i-a aruncat-o discret înapoi. După terminarea percheziţiei, Valeriu a socotit că e bine să dăruiască această perniţă lui Traian, care era anchilozat și avea escare. Traian nu a vrut s-o primească şi a dăruit-o lui Gheorghe. Acesta a dat-o la un altul, până ce perna s-a înapoiat la Valeriu, dăruită de cineva care nu ştia de unde pornise şi nici cum ajunsese acolo. În această situaţie el a primit-o ca pe un semn că i-a fost dăruită de Dumnezeu”.

Cu o jertfire de sine inspirată de jerfa lui Hristos, Valeriu a cedat pastilele sale de streptomicină, care-i erau indispensabile pentru a trăi, pastorului protestant evreu Richard Wurmbrand, salvându-i viața.

Moderatorul conferinţelor a fost Părintele Emilian Marinescu, consilier al Departamentului Cultural al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale.

Pr. Emilian Marinescu prezentând evenimentul Martor 3

Pr. Emilian Marinescu prezentând evenimentul Martor 3

L-am rugat să ne vorbească despre acest eveniment comemorativ, Martor 3, consacrat lui Valeriu Gafencu la 60 de ani de la trecerea lui la Domnul.

Doamna Carmen Ghiță a venit de la București să vorbească despre unchiul său Valeriu Gafencu.

Am rugat-o să ne spună impresiile sale la sfârșitul acestei comemorări de la Paris.

Carmen Ghiță vorbind despre Valeriu Gafencu

Carmen Ghiță vorbind despre Valeriu Gafencu

Versurile acestui cântec, interpretat de corul maicilor de la Mănăstirea Diaconești, au fost compuse de „Sfântul închisorilor”, Valeriu Gafencu.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Publicat în Emisiuni | Etichete , | Lasă un comentariu

73. Biserica și Europa (26.02.2012)

La Bruxelles, anul trecut s-a încheiat cu o veste tristă pentru creștini, în special pentru catolici și pentru românii ortodocși din capitala Europei.

Sfârșitul anului a adus și sfârșitul slujbelor din biserica Sainte Catherine, Sfânta Ecaterina, a doua ca mărime după catedrala catolică Saints Michel et Gudule din Bruxelles.

Biserica Sainte Catherine din Bruxelles

Biserica Sainte Catherine din Bruxelles

Construită în centrul vechi al orașului, pe un loc unde se slujește de opt secole, această biserică monumentală a fost închisă pe 31 decembrie 2011.

Numărul tot mai mic al membrilor parohiei catolice și costul ridicat al renovării edificiului sunt motivele invocate de primăria capitalei pentru închiderea acestei biserici monument istoric, pe care vrea să o transforme într-o piață de legume și fructe.

Dar pe lângă cei o sută de credincioși catolici, biserica Sainte Catherine găzduia de peste două decenii și cea mai veche parohie ortodoxă română din Belgia, Buna Vestire.

Iconostasul parohiei ortodoxe române Buna Vestire, așezat într-un altar lateral al Bisericii Sainte Catherine

Iconostasul parohiei ortodoxe române Buna Vestire, așezat într-un altar lateral al Bisericii Sainte Catherine

Astfel, numărul ortodocșilor care frecventau această biserică varia între 250 și peste o mie la marile praznice, așa cum se precizează și în comunicatul de presă al asociației creștine „Prietenii Sfintei Ecaterina” care își exprimă prietenia față de românii ortodocși, contestă motivele invocate de primărie și militează pentru redeschiderea lăcașului de cult.

Parohia ortodoxă română Buna Vestire la slujba Învierii oficiată anul trecut în biserica Sainte Catherine

Parohia ortodoxă română Buna Vestire la slujba Învierii oficiată anul trecut în biserica Sainte Catherine

Duminică, 1 ianuarie 2012, preotul ortodox român George Palade a slujit afară, în fața porților închise ale bisericii, pentru credincioșii veniți să participe la prima slujbă a anului.

Biserica Sainte Catherine din Bruxelles

Biserica Sainte Catherine din Bruxelles

La intervenția Înalt Preasfinţitului Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale, aceste porți s-au mai deschis o dată în mod excepțional în duminica următoare, 8 ianuarie, când s-a oficiat în biserica romano-catolică belgiană Sainte Catherine o ultimă slujbă : Sfânta Liturghie ortodoxă în limba română.

De la începutul lunii februarie, parohia ortodoxă română Buna Vestire este găzduită în biserica romano-catolică Sainte Barbe, Sfânta Varvara, din Bruxelles.

Dar închiderea bisericii Sainte Catherine este doar un început. Doar în Bruxelles, 40 din cele 110 biserici ale capitalei sunt amenințate să fie desacralizate și folosite într-un scop profan. Dictatorul Ceaușescu ar fi fost invidios pe Occidentul care se pregătește să închidă doar într-un oraș mai multe biserici decât a închis el într-o țară întreagă sub criticile severe ale aceluiași Occident.

Dar, după ce au scăpat de dictatura comunistă, românii au construit peste 2000 de biserici în țara lor și au început să salveze de la închidere biserici din Occidentul tot mai secularizat.

Două din cele trei parohii românești din Bruxelles participă la slujbe în biserici ortodoxe pe care le-au amenajat în foste biserici catolice cumpărate de românii ortodocși.

Astfel, biserica Saint François din Bruxelles, fostă mănăstire catolică franciscană, aflată într-un stadiu avansat de deteriorare, a fost cumpărată de către Patriarhia Română cu sprijinul Statului Român, în octombrie 2006.

Catedrala ortodoxă română Sfântul Nicolae din Bruxelles

Catedrala ortodoxă română Sfântul Nicolae din Bruxelles

Aceasta a fost renovată și a devenit catedrala ortodoxă română Sfântul Nicolae din capitala Belgiei. În cadrul imobilului, constituit din biserică și spații anexe, își desfășoară activitatea și biroul Reprezentanței Patriarhiei Române pe lângă Instituțiile Europene.

Părintele Vasile Mihoc vorbind duminică despre viața în Hristos, în catedrala ortodoxă română Sfântul Nicolae din Bruxelles

Părintele Vasile Mihoc vorbind duminică despre viața în Hristos, în catedrala ortodoxă română Sfântul Nicolae din Bruxelles

În acest birou am stat de vorbă cu un mare biblist și misionar român, Părintele Vasile Mihoc, profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu. În acea duminică de 5 februarie, în biserica românească Sfântul Nicolae din capitala Europei, părintele slujise și vorbise în fața a peste 600 de români ortodocși.

Alături de Părintele Vasile Mihoc în biroul Reprezentanței Patriarhiei Române pe lângă Instituțiile Europene din Bruxelles

Alături de Părintele Vasile Mihoc în biroul Reprezentanței Patriarhiei Române pe lângă Instituțiile Europene din Bruxelles

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Publicat în Emisiuni | Etichete | Lasă un comentariu