VOCEA ROMÂNĂ DIN LUME

Vă propun astăzi o prezentare a istoriei Catedralei ortodoxe române Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail din Paris, în dialog cu Părintele paroh Constantin Târziu.

Situată în inima Parisului, în cartierul latin, aproape de Sorbonna, prima universitate din Europa, și de Catedrala catolică Notre Dame, prima catedrală gotică din lume, Catedrala ortodoxă română este cea mai veche biserică din capitala Franței unde Ortodoxia și-a aflat adăpost.

Pentru că istoria bisericii de pe strada Jean de Beauvais, numărul 9 bis, din al cincilea arondisment al Parisului, a început încă din secolul al XIV-lea.

În anul 1374, regele Franței Carol al V-lea a întemeiat această biserică gotică, numită atunci capela Sfântul Evanghelist Ioan a colegiului Beauvais, doar la câteva decenii după ce, la celălalt capăt al Europei, domnitorii Basarab I și Bogdan I întemeiaseră cele două principate române, Valahia și Moldova.

După o jumătate de mileniu, în 1882, un alt Carol, primul rege al României, a cumpărat biserica, aflată în cartierul universitar, pentru parohia ortodoxă română din Paris, ai cărei membrii erau în majoritate studenți. Pentru că tot mai mulți tineri boieri români veneau la studii în capitala Franței încă de pe la începutul secolului al XIX-lea.

Desigur, interiorul sfântului lăcaș a fost adaptat pentru a corespunde cultului ortodox. Altarul și naosul au fost, în același timp, separate și unite printr-un iconostas sculptat în lemn prețios, de o frumoasă factură neo-gotică, inspirată de stilul arhitectural gotic al edificiului.

Acesta este încununat cu o cruce fleurdelis-ată, adică având la capetele brațelor câte o floare de crin, simbolul monarhiei franceze, la origine un simbol occidental al fecioriei Maicii Domnului, numită aici Doamna noastră, Notre Dame, și considerată a fi ocrotitoare a Franței. Crucea originală amintește discret peste veacuri de ctitorirea bisericii de către regele Franței, Carol al V-lea.

De atunci, vechea capelă catolică franceză a devenit biserica ortodoxă română Sfinții Arhangheli.

Astfel, în această biserică din cartierul latin, s-au întâlnit culturile celor două popoare de origine latină, francez și român, unul din Occidentul și celălalt din Orientul Europei creștine.

Dar în anul 1948, ca reacție la instalarea forțată a comunismului în România, Biserica română din Paris s-a despărțit de Patriarhia Română, refuzând orice legătură cu statul comunist persecutor al creștinilor.

Astfel ea a devenit biserica exilului românesc, adăpost al multor refugiați politici, victime ale regimului comunist, care erau, până la sfârșitul anilor ’80, cei mai numeroși membrii ai diasporei.

În această perioadă dificilă, la biserica română din Paris puteau fi întâlnite toate marile personalități pe care România le-a dat culturii franceze : Virgil Gheorghiu slujea ca preot, Constantin Brâncuși cânta la strană, George Enescu, Eugen Ionescu, Mircea Eliade și chiar Emil Cioran participau la slujbe, iar viitorul ieromonah Rafail Noica descoperea aici Ortodoxia.

Sfântul Arhiepiscop rus din exil Ioan Maximovici slujea, într-o capelă a bisericii române, pentru parohia de exilați sârbi găzduită aici cu ospitalitate de comunitatea românească.

După hirotonia tânărului ieromonah Iosif Pop ca arhiepiscop la Paris, în anul 1998, a început o apropiere între parohia Sfinții Arhangheli și Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale. IPS Iosif a hirotonit doi preoți pentru această parohie.

În duminica de 25 noiembrie 2007, parohia Sfinții Arhangheli a sărbătorit a 125-a aniversare a cumpărării bisericii române din Paris de regele României Carol I și a 115-a aniversare a târnosirii ei de către episcopul Inochentie Ploieșteanu.

Era pentru a treia oară când Mitropolitul Iosif concelebra aici cu Arhiepiscopul Nataniel al diocezei românești din Biserica Ortodoxă a Americii, căreia aparținea canonic această parohie începând cu anul 2000.

La sfârșitul Liturghiei, IPS Iosif a citit mesajul Prea Fericitului Părinte Daniel, noul Patriarh al României, în care acesta cerea iertare și ierta pentru toate neajunsurile și întristările din relațiile între Biserica Ortodoxă Română și această comunitate din diaspora în perioada regimului comunist.

Mesajul patriarhal atât de așteptat a emoționat până la lacrimi episcopi, preoți și credincioși, într-un moment unic de împăcare.

Iertarea sinceră reciprocă a dus la împăcarea definitivă, în 10 mai 2009, când adunarea generală extraordinară a Bisericii române din Paris a decis în unanimitate să treacă în jurisdicția Mitropolitului Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale.

Asfel a fost vindecată rana despărțirii Bisericii exilului românesc de Biserica mamă, Patriarhia Ortodoxă Română.

Cu adevărat, în această vreme marcată de ură și învrăjbire, faptul de a regăsi unitatea după o despărțire de peste 60 de ani a fost totodată eveniment istoric și miracol.

Un eveniment care a deschis o nouă pagină în istoria bisericii ortodoxe române din Paris, devenită catedrală mitropolitană.

Reunirea vechii și noii diaspore, a refugiaților polititici, exilaților economici și studenților, a întărit comunitatea românească, cea mai mare comunitate ortodoxă din Franța, cu peste 50 de parohii și 9 mănăstiri.

Reprezentați în mozaicul din arcada gotică de deasupra porții catedralei ortodoxe române, Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail, Mai Marii Voievozi ai oștilor cerești, ocrotesc și astăzi unitatea românilor din Paris.

L-am rugat pe Părintele paroh Constantin Târziu să ne evoce câteva personalități și momente importante din istoria catedralei ortodoxe române din Paris.

Cântările liturgice au fost interpretate de grupul psaltic Stavropoleos din București, care a fost invitat în mai multe rânduri să cânte la Catedrala ortodoxă română Sfinții Arhangheli din Paris.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Vă voi prezenta astăzi cea mai veche parohie ortodoxă română din sudul Italiei, aflată în Bari, orașul Sfântului Nicolae.

Sfântul Nicolae a trăit în secolul al IV-lea și a fost arhiepiscop al Mirei, un port al provinciei Lycia, din partea răsăriteană a Imperiului roman, care se află astăzi în Turcia. După ce a trecut la Domnul, încununat cu nimbul sfințeniei, moaștele sale au fost venerate în catedrala orașului.

Dar pe 9 mai 1087, la câțiva ani după schisma din 1054 care a separat Apusul catolic de Răsăritul creștin ortodox, cavalerii cruciați au adus trupul Sfântului Nicolae la Bari, unde se află și astăzi, adăpostit de cripta monumentalei Basilici San Nicola.

Astfel, Sfântul Nicolae poate fi considerat cel mai vechi emigrant ajuns în Bari din Estul ortodox.

În amintirea acestui fapt, în cripta Basilicii San Nicola a fost amenajată o capelă ortodoxă, alături de moaștele sfântului.

Miercurea trecută, pe 9 mai a fost sărbătorită Aducerea la Bari a moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae, sărbătoare menționată și în calendarul liturgic ortodox.

Cu această ocazie, în fiecare an, din mormântul Sfântului Nicolae de la Bari este extrasă mana, un lichid incolor care izvorăște din oasele sfântului, în cadrul unei slujbe care îi reunește pe credincioșii catolici dar și pe cei ortodocși, majoritatea români.

La slujbă este invitat și un episcop ortodox, care în mai multe rânduri a fost Înalt Preasfințitul Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale.

Mana Sfântului Nicolae este apoi amestecată cu aghiasmă și pusă în numeroase sticluțe pe care pelerinii le procură aici în tot cursul anului și beau din mană pentru a se tămădui de boli.

Românii care au venit în ultimele decenii la Bari s-au bucurat să găsească aici moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, atât de venerat în țara noastră.

Venit din Oltenia natală, Părintele Mihai Drigă a fondat parohia ortodoxă română din Bari în anul 1983.

Vreme de 20 de ani a slujit chiar lângă moaștele Sfântului Nicolae, în modesta capelă ortodoxă amenajată în cripta basilicii catolice.

Dar numărul românilor din Bari a crescut mult în ultimii ani și astăzi slujbele sunt oficiate în biserica Sfântul Grigorie aflată în stânga Basilicii San Nicola și cu două secole mai veche decât aceasta.

Actualmente, în Italia se află cea mai mare comunitate românească din diaspora. Cei peste 1.100.000 de români constituie aici cea mai importantă minoritate națională și principala comunitate ortodoxă, organizată deja în peste 160 de parohii.

Pentru prima dată, după aproape un mileniu de la marea schismă din 1054, un episcop ortodox are sediul la Roma : este vorba despre Preasfințitul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a doua Biserică din acestă țară, ca mărime, după Biserica Romano-Catolică. Preasfințitul Siluan a fost înscăunat  ca Episcop român al Italiei, în urmă cu 4 ani, pe 8 mai 2008.

La praznicul Nașterii Maicii Domnului din 8 septembrie 2011, Italia a recunoscut oficial Episcopia Ortodoxă Română printr-un document semnat de primul ministru italian Silvio Berlusconi.

Documentul a fost semnat apoi de președintele Italiei, Giorgio Napolitano, tot într-o zi de praznic ortodox, la Înălțarea Sfintei Cruci din 14 septembrie.

Potrivit Departamentului de informare şi mass-media al Episcopiei Italiei, această recunoaştere oficială reprezintă încununarea eforturilor şi a jertfelniciei celor care au pus bazele primelor comunităţi ortodoxe româneşti în Italia şi a tuturor celor care au continuat
şi au dezvoltat această lucrare, preoţi şi mireni, până la stadiul la care ea se află în prezent.

Printre acești pionieri ai Ortodoxiei noastre în Italia s-a aflat și Părintele protopop Mihai Drigă, pe care l-am rugat să ne vorbească mai întâi despre începuturile parohiei ortodoxe române Sfânta Treime din Bari.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Vă voi prezenta astăzi singura mănăstire românească din Budapesta, în dialog cu Părintele Protosinghel David Pop, superiorul acestui aşezământ monahal, „Sfântul Ioan Botezătorul”, dar și al Centrului Pastoral-Misionar şi Cultural „Sfântul Vasile cel Mare”.

Slujbele se săvârșesc în Capela Ortodoxă Românească din strada Holló nr. 8, în inima capitalei Ungariei, capelă care adăpostește de peste un secol și singura parohie românească din Budapesta.

Începutul prezenței românilor în Ungaria se pierde în negura timpului, iar istoria lor se împletește cu istoria frământată a Transilvaniei.

Când, în drum spre Europa Occidentală, am trecut granița cu mașina în Ungaria, am întâlnit plăcuțe indicatoare bilingve care, prin numele românești ale localităților, aminteau că românii sunt prezenți și dincolo de hotarul de vest al țării noastre.

Pe acești români îi păstorește astăzi Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, cu sediul la Gyula, oraș al cărui nume românesc este Jula, unde românii sunt prezenți de veacuri.

La mănăstirea românească din Budapesta, l-am rugat pe Părintele David Pop să ne vorbească mai întâi despre istoria românilor de pe aceste meleaguri.

Așadar flacăra ortodoxiei românești, aprinsă în modesta capelă a mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” din inima Budapestei, încălzește nu doar sufletele românilor dar și ale unora dintre maghiarii trăitori în acest frumos oraș străbătut de Dunăre. Aceasta este încă o mărturie despre vocația misionară a Bisericii noastre manifestată chiar dincolo de hotarul de limbă.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Sunt Bogdan Florin Vlaicu și astăzi de Florii vă urez să vă bucurați de Intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Cuvântul, celor ce primiți cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul undelor radio.

Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, Potopop al Protopopiatului Franţei din cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, este un exemplu elocvent despre cât de mult poate fi prețuită Ortodoxia de către anumiți intelectuali din Occident.

Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard descinde dintr-o veche familie aristocratică franceză. Dealtfel o nobleţe spirituală, autentic creştină, i se poate citi pe chip şi în gesturi. Este profesor universitar de limbi clasice şi preot paroh al parohiei ortodoxe francofone Saint Germain și Saint Cloud din Louveciennes, în apropierea Parisului.

După ce, în urmă cu aproape patruzeci de ani, a devenit ortodox în Biserica Ortodoxă Română, Părintele Marc-Antoine a vizitat adeseori România.

Copil fiind, l-am văzut pentru prima oară în anii ’80, slujind ca preot la Mânăstirea Antim din Bucureşti împreună cu duhovnicul său, Părintele stareț Sofian Boghiu. Chipul ascetic al acestui preot ortodox francez, care făcea eforturi să slujească în limba română și roșea de fiecare dată când se încurca, mi-a făcut o impresie puternică. Dar n-am îndrăznit atunci să-i vorbesc.

L-am revăzut și ascultat în 1990, vorbind la prima întâlnire organizată de Frăția Ortodoxă Română la București, când am avut și privilegiul unei prime convorbiri.

Apoi l-am citit în cartea Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica, apărută în 1995 la Sibiu, pe care o publicase mai întâi în 1993 la Paris, cu titlul Ose comprendre que je t’aime, în traducere: „Îndrăznește să înțelegi că te iubesc”.

Prin această carte, în care prezenta convorbirile sale cu Părintele Academician Dumitru Stăniloae, publicul francez a putut să-l cunoască mai bine pe marele teolog român.

Dar astăzi avem bucuria de a-l asculta vorbind în limba noastră, cu smerenie, eleganță și umor.

Părinte Marc-Antoine, pentru început vă rog să ne vorbiţi puţin despre dumneavoastră şi să ne spuneţi de ce aţi devenit creştin ortodox.

În adevăr, în activitatea radiofonică ortodoxă regăsim o parte din taina sărbătorii de astăzi : Cuvântul intră pe porțile cetății unde unii îl primesc și-l aclamă, iar alții îl resping și-l condamnă.

Fie ca Dumnezeu-Cuvântul Iisus Hristos să ne învrednicească să-i primim cu bucurie cuvântul în Ierusalimul sufletelor noastre.

Cântările liturgice au fost interpretate de corala Madrigal din București.

Ajuns la finalul acestei ediții a Vocii române din lume, realizatorul emisiunii, Bogdan Florin Vlaicu, vă dorește ca Săptămâna Patimilor să vă aducă mult folos duhovnicesc, iar Sfintele Paști să vă umple sufletele de lumina Învierii Mântuitorului Hristos.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Vă voi prezenta astăzi cea mai veche parohie ortodoxă română din sudul Italiei, aflată în Bari, orașul Sfântului Nicolae.

Sfântul Nicolae a trăit în secolul al IV-lea și a fost arhiepiscop al Mirei, un port al provinciei Lycia, din partea răsăriteană a Imperiului roman, care se află astăzi în Turcia. După ce a trecut la Domnul, încununat cu nimbul sfințeniei, moaștele sale au fost venerate în catedrala orașului.

Dar în anul 1087, la câțiva ani după schisma din 1054 care a separat Apusul catolic de Răsăritul creștin ortodox, cavalerii cruciați au adus trupul Sfântului Nicolae la Bari, unde se află și astăzi, adăpostit de cripta monumentalei Basilici San Nicola.

Astfel, Sfântul Nicolae poate fi considerat cel mai vechi emigrant ajuns în Bari din Estul ortodox.

În amintirea acestui fapt, în cripta Basilicii San Nicola a fost amenajată o capelă ortodoxă.

Românii care au venit în ultimele decenii la Bari s-au bucurat să găsească aici moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, atât de venerat în țara noastră.

Venit din Oltenia natală, Părintele Mihai Drigă a fondat parohia ortodoxă română din Bari în anul 1983.

Vreme de 20 de ani a slujit chiar lângă moaștele Sfântului Nicolae, în modesta capelă ortodoxă amenajată în cripta basilicii catolice.

Dar numărul românilor din Bari a crescut mult în ultimii ani și astăzi slujbele sunt oficiate în biserica Sfântul Grigorie aflată în stânga Basilicii San Nicola și cu două secole mai veche decât aceasta.

Actualmente, în Italia se află cea mai mare comunitate românească din diaspora. Cei peste 1.100.000 de români constituie aici cea mai importantă minoritate națională și principala comunitate ortodoxă, organizată deja în peste 120 de parohii.

Pentru prima dată, după aproape un mileniu de la marea schismă din 1054, un episcop ortodox are sediul la Roma : este vorba despre Preasfințitul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a doua Biserică din acestă țară, ca mărime, după Biserica Romano-Catolică.

La praznicul Nașterii Maicii Domnului din 8 septembrie, Italia a recunoscut oficial Episcopia Ortodoxă Română printr-un document semnat de primul ministru Silvio Berlusconi.

Documentul a fost semnat apoi de președintele Italiei, Giorgio Napolitano, tot într-o zi de praznic ortodox, la Înălțarea Sfintei Cruci din 14 septembrie.

Potrivit Departamentului de informare şi mass-media al Episcopiei Italiei, această recunoaştere oficială reprezintă încununarea eforturilor şi a jertfelniciei celor care au pus bazele primelor comunităţi ortodoxe româneşti în Italia şi a tuturor celor care au continuat
şi au dezvoltat această lucrare, preoţi şi mireni, până la stadiul la care ea se află în prezent.

Printre acești pionieri ai Ortodoxiei noastre în Italia s-a aflat și Părintele protopop Mihai Drigă, pe care l-am rugat să ne vorbească mai întâi despre începuturile parohiei ortodoxe române Sfânta Treime din Bari.

Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei a fost recunoscută de statul spaniol în luna aprilie.

Preasfinţitul Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei, a primit recent un episcop vicar, pe Preasfințitul Ignatie Trif, care a fost hirotonit, pe 11 decembrie, în Catedrala din Paris a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Vă propun să ne amintim în această zi de al doilea stat românesc, vecin cu țara noastră.

Pentru că în aceste zile are loc a V-a ediție a Festivalului „Zilele Basarabiei la București”, inițiat de Organizaţia Studenţilor Basarabeni.

Început ieri printr-o serie de concerte susținute de interpreți din Republica Moldova, festivalul continuă mâine cu lansarea cărții profesorului Ștefan Purici, Istoria Basarabiei, la Facultatea de Drept din capitală, la ora 17.

Membrii Sfatului Țării, artizanii Unirii Basarabiei cu România

Marți, 27 martie, când se vor împlini 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, festivalul se va încheia cu un omagiu adus artizanilor Unirii, membrilor Sfatului Țării, la cimitirul mănăstirii Cernica.

În această seară are loc, la Sala Unirii din Alba Iulia, deschiderea oficială a celei de-a doua ediţii a Congresului Tinerilor Basarabeni.

La Paris, tineri din Basarabia și din România au creat asociația „Toți români” care promovează cultura românească.

În 2010 ei au întâmpinat ziua națională a României printr-un concert de folclor organizat împreună cu Institutul Cultural Român de la Bruxelles.

Acest concert i-a reunit pe celebrul naist Gheorghe Zamfir din București și orchestra Creator Art a omului de afaceri Iurie Borș din Chișinău. Aceștia au încins o horă a unirii peste Prut și au învârtit-o, în turneu, prin toată Europa, printr-o serie de concerte la Chișinău, Padova, Milano, Bruxelles și Paris.

În sala Teatrului Marie Bell din capitala Franței, maestrul Zamfir, copleșit de emoție, a împărtășit unui public călduros aminitiri din vremea carierei sale internaționale începute la Paris în urmă cu 40 de ani. Apoi a interpretat, la același vechi nai de care nu se desparte niciodată, celebrul cântec pe care românul parizian Vladimir Cosma l-a compus pentru filmul Marele Blond cu un pantof negru. Să-l ascutăm, în interpretarea lui Zamfir de acum 40 de ani, înainte de interviul pe care l-am realizat cu marele naist la sfârșitul concertului său din Paris.

Acest cântec îndrăgit de români, Ciocârlia, difuzat și astăzi la Radio Classic din Paris, a constituit punctul culminant al concertului de la Paris.

În tot acest turneu prin Europa, Gheorghe Zamfir a fost însoțit de Iurie Borș, fondatorul orchestrei Creator Art care l-a acompaniat.

Născut într-un sat de lângă Chișinău, Iurie Borș și-a hrănit sufletul încă din copilărie cu frumusețea folclorului românesc.

După ce a început să producă mobilă și a reușit în afaceri, și-a împlinit visul de a crea o orchestră care să ducă faima cântecului nostru popular în lumea largă.

Prin concertele sale, orchestra Creator Art – Iurie Borș alinează dorul de țară al românilor din diaspora, originari de pe ambele maluri ale Prutului.

L-am rugat pe acest om de afaceri blajin și modest să ne spună mai întâi cum a luat naștere această colaborare cu maestrul Gheorghe Zamfir.

La umbra stejarului din vremea Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, pe pământul rodnic al Basarabiei cresc de veacuri până astăzi români adevărați.

Iurie Borș afirmă identitatea românească a basarabenilor, promovând în lume folclorul nostru autentic.

Mărturia lui amintește și românilor de pe celălalt mal al Prutului, precum și celor din diaspora, că păstrarea identității românești este posibilă doar printr-o luptă permanentă împotriva uitării, cu armele spirituale ale culturii.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.