3. Din Dacia romană în Italia română (24.10.2010)

Notă : Vă prezint aici emisiunea în varianta ei originară și “în culori”, fără modificările (în special muzicale) făcute de redacția radioului pentru a corespunde difuzării ei înainte de slujba priveghierii.

Vă propun astăzi întâlnirea cu doi români care încearcă să strângă legăturile dintre cei plecați departe și țară.
Înainte de prezentarea Silviei Kerim, cunoscuta scriitoare de povești pe care le editează în cărți bilingve pentru copiii din diaspora română, vă voi prezenta pe cel care sprijină această inițiativă.

Valentin Eugen Dăianu, directorul Smith&Smith, călătorește adesea între Bucuresti, Torino si Castelion, unde se află principalele sale birouri.
Smith&Smith asigură de 10 ani transferul banilor pe care românii din diaspora îi trimit periodic acasă, sursă de oxigen esențială pentru viața economiei românesti.
Potrivit cifrelor publicate de Banca Națională a României, numai în anul 2008 românii din străinătate au alimentat economia țării noastre cu 8 miliarde de euro.
Chiar dacă, pe fondul recesiunii economice, s-a înregistrat o scădere până la 6,7 miliarde de euro în 2009, aceste cifre continuă să indice importanța fără precedent în istorie pe care o are pentru țară diaspora română actuală.

Din negura istoriei, Columna lui Traian dă mărturie despre Dacia în centrul Romei

Din negura istoriei, Columna lui Traian dă mărturie despre Dacia în centrul Romei

Cea mai mare comunitate românească din diaspora se află în Italia. Cei peste 1.100.000 de români constituie aici cea mai importantă minoritate națională si principala comunitate ortodoxă, organizată deja în 120 de parohii.
Pentru prima dată, după aproape un mileniu de la marea schismă din 1054, un episcop ortodox are sediul la Roma : este vorba despre Prea Sfintitul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a doua Biserică din acestă țară, după Biserica Romano-Catolică.
La Roma, capitala latinității de unde provine, etimologic, și numele țării noastre, a fondat Valentin Dăianu primul său centru comercial, cultural și social. Când a numit acest centru La Strada, s-a gândit, nu atât la celebrul film al maestrului Fellini, cât la faptul că este un cuvânt înțeles atât de români cât si de italieni, care spune ceva despre condiția de « homo viator », om călător, a celui aflat în diaspora.
Centrul La Strada din strada Ciconvallazione Nomentana, numărul 530, găzduiește diferite activități care-i ajută pe români să-și păstreze și să-și cultive identitatea lor națională.

Întâlnirea cu doamna Silvia Kerim trezește dorul de meleagurile copilăriei pe care ne-a încălzit-o cu poveștile și spectacolele sale pentru copii.
În septembrie a primit un premiu, decernat de juriul internațional IBI care se ocupă de cărțile pentru copii, pentru cartea sa O poveste cu nouă povești. Premiul pe care l-a primit la Santiago de Compostela o confirmă ca pe una dintre cele mai importante personalități din lume care înfrumusețează universul fascinant al celor mici.
Faptul că o româncă a fost astfel onorată în Spania este important și pentru imaginea celor peste un milion de români care trăiesc în această țară, constituind a doua comunitate ca mărime din diaspora română.

Vedere a Parfumeriei

Vedere a Parfumeriei

Silvia Kerim m-a invitat în casa părintească din Bucuresti, plină de pisici, păpuși și povești. Și-a denumit cu tandrețe frumoasa casă Parfumeria pentru că se află pe strada Parfumului. Acolo am înteles mai bine de ce cuvântul « acasă », atât de drag nouă celor ce traim departe de țară, provine în română de la « casă », ceea ce nu e cazul cu expresia franceză « chez soi », de exemplu.
Mi-a prezentat cu bucurie mai întâi păpușa pelerin pe care tocmai o adusese de la Santiago de Compostela, cel mai vechi și mai important centru de pelerinaj din Occident, înainte să-mi arate cu mândrie diploma primită acolo.
Apoi mi-a evocat povești veselele sau triste, imaginate sau adevărate, pentru copii sau pentru oameni mari.
Poveștile pentru cei mici mi le-a prezentat în ediții bilingve pregătite pentru a-i ajuta pe copiii din diaspora română să-și învețe mai bine limba maternă plecând de la limbile țărilor unde s-au născut : engleză pentru O poveste cu nouă povești, franceză pentru Povestea lui Moș Crăciun si italiană pentru povestea cu pisica Puf, carte pe care a lansat-o la Centrul românesc La Strada din Roma.
Dar a scris și povești pentru cei mari, cum este povestea tristă si adevărată a distrugerii bisericilor și caselor din București în vremea regimului comunist, când s-a temut pentru soarta propriei sale case, istorie relatată în cartea Vedere din Parfumerie.
Silvia Kerim evocă povestea bogatei sale vieți pe care o trăiește ca în povești, între Occidentul de unde tocmai s-a întors cu păpușa-pelerin din Santiago de Compostela, și Orientul unde se pregătește să plece în vestă anti-glonț la Bagdad.

De când marele Caragiale a scris în versuri o Petiție către guvern si până în vremea noastră când o cântă maestrul Tudor Gheorghe a trecut mai mult de un secol.
Ascultându-o, este lesne de remarcat că pare foarte actuală, că situația pare să se repete în țară, între lefegii și bugetari, între suprimări și tăieri.
Dar mai important mi se pare faptul că românii au știut să supraviețuiască, în momentele cele mai grele din istoria lor, și prin umorul lor caracteristic, căruia nenea Iancu i-a dat cea mai înaltă expresie.

Palatul Garnier al Operei naționale din Paris

Palatul Garnier al Operei naționale din Paris

Calitatea și actualitatea umorului românesc mi-au fost confirmate recent la Palatul Garnier din Paris, cea mai frumoasă Operă din Europa.

Noua stagiune a fost deschisă de opera bufă Italianca la Alger de Rossini, spectacol în regia maestrului Andrei Șerban, unul dintre cei mai mari artiști ai diasporei române și ai României. Am apreciat maniera sa originală și reușită de a actualiza povestea italiencei.

Umorul savuros al lui Șerban era amplificat și de costumele si decorurile realizate tot de o româncă, Marina Drăghici, care asezase pe capul caimacanului Taddeo o căciulă uriașă asemenea celor purtate de boierii români înainte de a trece la moda franțuzească. Și în distributie se afla o româncă : Zulma era interpretată de Cornelia Oncioiu.

"Italianca la Alger" în regia românului Andrei Șerban la Paris

"Italianca la Alger" în regia românului Andrei Șerban la Paris

Aplaudată cu mult entuziasm de publicul francez, această parodie a Algerului otoman, în care tiranul turc Mustafa este batjocorit și îmblânzit de o italiancă, s-a evidentiat prin umor, finețe și autenticitate grație colaborării artiștilor români. Pentru că, din istoria poporului român care a avut multă vreme de-a face cu turcii, ei știu despre Imperiul otoman detalii necunoscute în Occident chiar și de istorici.

Reușita acestui spectacol din splendidul palat al Operei Nationale din Paris este un exemplu despre felul specific al românilor, care excelează în domeniul lor, de a fi sare a pământului, îmbunătățind gustul unor vestite specialități de pe meleaguri străine.

Acest articol a fost publicat în Emisiuni și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.