Voi continua să vă prezint astăzi a doua manifestare comemorativă din seria intitulată Martor, dedicată martirilor-mărturisitori din temniţele comuniste, și organizată în Catedrala Ortodoxă Română Sfinții Arhangheli din Paris.
Sâmbătă, 19 noiembrie, patru invitați din România și preotul paroh Constantin Târziu au evocat personalitatea Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Lor li s-a adăugat Înalt Preasfinţitul Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale, care a și săvârșit parastasul de cinci ani al Preotului Calciu.
Părintele Calciu a fost un neobosit luptător anticomunist care și-a mărturisit credința în Hristos și în ideea națională, cu însuși sângele său, îndurând peste 21 de ani de temniță.
Născut pe 23 noiembrie 1925 la Mahmudia, Gheorghe Calciu a fost închis de două ori de regimul comunist, întâi ca student la medicină, în 1948, apoi ca preot și profesor la seminarul teologic din București, în 1979, pentru că a criticat în predicile sale educația ateistă a tinerilor și demolarea bisericilor.
La începutul primei detenții, tânărul Calciu a trecut doi ani prin iadul reeducării din înfricoșătoarea temniță pentru studenți de la Pitești, unde a făcut unele compromisuri.
După această experiență infernală, i-a comunicat prin alfabetul Morse unui deținut politic aflat într-o altă celulă, Demostene Andronescu, hotărârea lui de a-și ispăși această greșală printr-o pocăință care avea să se arate exemplară.
Cei doi se vor vedea pentru prima oară abia șapte ani mai târziu, după eliberare, și vor deveni buni prieteni.
L-am rugat pe Demostene Andronescu, unul dintre martorii zilei Martor 2 de la Paris, să ne spună prin ce l-a impresionat cel mai mult Părintele Calciu.
Un fost coleg din detenția de la Pitești, Dan Lucinescu, a mărturisit în volumul Jertfa că, atunci când Gheorghe Calciu, „în urma unor crunte presiuni fizice a fost îndemnat să lovească un coleg de-al lui, a căzut în genunchi în poziție de rugăciune și din ochii suferinzi, de căprioară rănită, începură să-i curgă lacrimi, iar din răni sânge”.
În 1958, Gheorghe Calciu a fost transferat la Jilava, la secția de exterminare, numită Casimca, pe care a descris-o ca pe „o corabie răsturnată, a morții”. În celula, situată la câțiva metri sub pământ, fără iluminare naturală și cu apă curgând continuu pe pereți, a avut trei colegi : Constantin Oprișan, Iosif V. Iosif și Marcel Petrișor. Ultimul i-a devenit ca un frate, după ce Gheorghe Calciu i-a salvat viața.
Și Marcel Petrișor a venit la Paris să mărturisească despre salvatorul său. L-am rugat să ne spună cum l-a cunoscut pe Părintele Calciu.
Urmând Mântuitorului Hristos, Gheorghe Calciu și-a vărsat din propriul sânge pentru salvarea aproapelui, a colegului său de celulă Constantin Oprișan, un alt mare mărturisitor creștin. Precum calciul care se administrează bolnavilor spre întremare, tânărul Calciu l-a întremat pe Marcel Petrișor și a întărit voința lui Iosif pentru a-și ajuta colegul de temniță.
Dar, după primul an împreună, Constantin Oprișan a murit. Părintele Calciu își amintea că l-a lăsat „pe Costache, strălucind, ca de aur. Cu o floare mică, albastră, pe pieptul lui. Ca un sfânt”.
El mai spunea că „Dumnezeu dă mucenicilor Săi o anumită forță duhovnicească”, iar lucrul acesta l-a văzut și în închisoare. „Adică oameni foarte slabi, oameni bolnavi, abia suflând, cum a fost Gafencu, aveau o forță extraordinară, fie că erau chinuiți, fie că erau flămânziți, nu simțeau suferința și continuau să mărturisească pe Dumnezeu, să binecuvânteze pe cei care-i torturau. Așa a fost Gafencu, cel care a murit ca un sfânt, așa se întâmplă cu toți martirii”, spunea Părintele Calciu.
Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif, după ce a săvârșit parastasul Părintelui Calciu, a spus că Dumnezeu i-a primit între sfinții Săi pe cei care l-au urmat pe Hristos și l-au mărturisit în temnițele comuniste.
În partea a doua a zilei Martor 2 a vorbit Răzvan Codrescu, scriitor care a publicat mai multe cărți despre Gheorghe Calciu-Dumitreasa. L-am rugat să ne spună ce a însemnat pentru el întâlnirea cu Părintele Calciu.