19. Catedrala ortodoxă română din Paris (13.02.2011)

Vă propun astăzi o prezentare a istoriei Catedralei ortodoxe române Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail din Paris, în dialog cu Părintele paroh Constantin Târziu.

Situată în inima Parisului, în cartierul latin, aproape de Sorbonna, prima universitate din Europa, și de Catedrala catolică Notre Dame, prima catedrală gotică din lume, Catedrala ortodoxă română este cea mai veche biserică din capitala Franței unde Ortodoxia și-a aflat adăpost.

Pentru că istoria bisericii de pe strada Jean de Beauvais, numărul 9 bis, din al cincilea arondisment al Parisului, a început încă din secolul al XIV-lea.

În anul 1374, regele Franței Carol al V-lea a întemeiat această biserică gotică, numită atunci capela Sfântul Evanghelist Ioan a colegiului Beauvais, doar la câteva decenii după ce, la celălalt capăt al Europei, domnitorii Basarab I și Bogdan I întemeiaseră cele două principate române, Valahia și Moldova.

După o jumătate de mileniu, în 1882, un alt Carol, primul rege al României, a cumpărat biserica, aflată în cartierul universitar, pentru parohia ortodoxă română din Paris, ai cărei membrii erau în majoritate studenți. Pentru că tot mai mulți tineri boieri români veneau la studii în capitala Franței încă de pe la începutul secolului al XIX-lea.

Desigur, interiorul sfântului lăcaș a fost adaptat pentru a corespunde cultului ortodox. Altarul și naosul au fost, în același timp, separate și unite printr-un iconostas sculptat în lemn prețios, de o frumoasă factură neo-gotică, inspirată de stilul arhitectural gotic al edificiului.

Acesta este încununat cu o cruce fleurdelis-ată, adică având la capetele brațelor câte o floare de crin, simbolul monarhiei franceze, la origine un simbol occidental al fecioriei Maicii Domnului, numită aici Doamna noastră, Notre Dame, și considerată a fi ocrotitoare a Franței. Crucea originală amintește discret peste veacuri de ctitorirea bisericii de către regele Franței, Carol al V-lea.

De atunci, vechea capelă catolică franceză a devenit biserica ortodoxă română Sfinții Arhangheli.

Astfel, în această biserică din cartierul latin, s-au întâlnit culturile celor două popoare de origine latină, francez și român, unul din Occidentul și celălalt din Orientul Europei creștine.

Dar în anul 1948, ca reacție la instalarea forțată a comunismului în România, Biserica română din Paris s-a despărțit de Patriarhia Română, refuzând orice legătură cu statul comunist persecutor al creștinilor.

Astfel ea a devenit biserica exilului românesc, adăpost al multor refugiați politici, victime ale regimului comunist, care erau, până la sfârșitul anilor ’80, cei mai numeroși membrii ai diasporei.

În această perioadă dificilă, la biserica română din Paris puteau fi întâlnite toate marile personalități pe care România le-a dat culturii franceze : Virgil Gheorghiu slujea ca preot, Constantin Brâncuși cânta la strană, George Enescu, Eugen Ionescu, Mircea Eliade și chiar Emil Cioran participau la slujbe, iar viitorul ieromonah Rafail Noica descoperea aici Ortodoxia.

Sfântul Arhiepiscop rus din exil Ioan Maximovici slujea, într-o capelă a bisericii române, pentru parohia de exilați sârbi găzduită aici cu ospitalitate de comunitatea românească.

După hirotonia tânărului ieromonah Iosif Pop ca arhiepiscop la Paris, în anul 1998, a început o apropiere între parohia Sfinții Arhangheli și Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale. IPS Iosif a hirotonit doi preoți pentru această parohie.

În duminica de 25 noiembrie 2007, parohia Sfinții Arhangheli a sărbătorit a 125-a aniversare a cumpărării bisericii române din Paris de regele României Carol I și a 115-a aniversare a târnosirii ei de către episcopul Inochentie Ploieșteanu.

Era pentru a treia oară când Mitropolitul Iosif concelebra aici cu Arhiepiscopul Nataniel al diocezei românești din Biserica Ortodoxă a Americii, căreia aparținea canonic această parohie începând cu anul 2000.

La sfârșitul Liturghiei, IPS Iosif a citit mesajul Prea Fericitului Părinte Daniel, noul Patriarh al României, în care acesta cerea iertare și ierta pentru toate neajunsurile și întristările din relațiile între Biserica Ortodoxă Română și această comunitate din diaspora în perioada regimului comunist.

Mesajul patriarhal atât de așteptat a emoționat până la lacrimi episcopi, preoți și credincioși, într-un moment unic de împăcare. 

Iertarea sinceră reciprocă a dus la împăcarea definitivă, în 10 mai 2009, când adunarea generală extraordinară a Bisericii române din Paris a decis în unanimitate să treacă în jurisdicția Mitropolitului Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale.

Asfel a fost vindecată rana despărțirii Bisericii exilului românesc de Biserica mamă, Patriarhia Ortodoxă Română.

Cu adevărat, în această vreme marcată de ură și învrăjbire, faptul de a regăsi unitatea după o despărțire de peste 60 de ani a fost totodată eveniment istoric și miracol.

Un eveniment care a deschis o nouă pagină în istoria bisericii ortodoxe române din Paris, devenită catedrală mitropolitană.

Reunirea vechii și noii diaspore, a refugiaților polititici, exilaților economici și studenților, a întărit comunitatea românească, cea mai mare comunitate ortodoxă din Franța, cu peste 50 de parohii și 9 mănăstiri.

Reprezentați în mozaicul din arcada gotică de deasupra porții catedralei ortodoxe române, Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail, Mai Marii Voievozi ai oștilor cerești, ocrotesc și astăzi unitatea românilor din Paris.

L-am rugat pe Părintele paroh Constantin Târziu să ne evoce câteva personalități și momente importante din istoria catedralei ortodoxe române din Paris.    

Cântările liturgice au fost interpretate de grupul psaltic Stavropoleos din București, care a fost invitat în mai multe rânduri să cânte la Catedrala ortodoxă română Sfinții Arhangheli din Paris.

Acest articol a fost publicat în Emisiuni. Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.