Bun găsit tuturor la Vocea română din lume, o emisiune a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale.

Sunt Bogdan Florin Vlaicu și vă propun astăzi o prezentare a Festivalului „Din dragoste pentru Frumos” care a avut loc săptămâna trecută la Paris.

Organizat de Departamentul cultural al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, Festivalul s-a deschis miercuri, 16 mai, în biserica pariziană Saint Sulpice, printr-un cuvânt al Înalt Preasfințitului Mitropolit Iosif și un concert extraordinar Grigore Leșe şi bătrânii armâni fărșeroți.

Joi, acest Festival al tuturor românilor din diaspora i-a reunit în sala bizantină a Ambasadei României pe ambasadorii României și Republicii Moldova pentru deschiderea Serii de Gală. Concertul susținut de marele pianist francez Jean-Claude Pennetier, care este și preot ortodox al Mitropoliei noastre, a fost urmat de un spectacol susținut de trupa de teatru Contraste din București.

Duminică, în curtea reședinței mitropolitane din Limours, lângă Paris, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înalt Preasfințitul Mitropolit Iosif, care a rostit după-amiază un cuvânt concluziv în încheierea Festivalului, după un concert de cântări tradiționale interpretate de Corala Catedralei Mitropolitane și un program folcloric oferit de sătenii din Bixad, Oaș.

În public s-au aflat și francezi care au beneficiat de traducere simultană, în special în timpul conferințelor teologice, antropologice și etnologice din programul Festivalului.

Mediatorul manifestărilor Festivalului a fost Părintele Emlian Marinescu, consilierul cultural al Mitropoliei.

L-am rugat să ne spună cum a luat naștere acest Festival aflat acum la a doua ediție.

În cadrul Festivalului „Din dragoste pentru Frumos”, maestrul Grigore Leșe a susținut mai multe concerte și o conferință.

L-am rugat să ne vorbească mai întâi despre participarea sa la acest Festival.

Evocarea lui Valeriu Gafencu la Catedrala Ortodoxă Română din Paris, 25.02.2012

Sâmbătă, 25 februarie, Valeriu Gafencu a fost evocat de nepoata sa de soră, Carmen Ghiță, și de Părintele Moise Iorgovan de la Mănăstirea Oașa.

Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu a fost un tânăr care, trecând prin închisorile regimului comunist din România, a atins un înalt nivel de viață creștină, fapt pentru care a fost numit de Părintele Nicolae Steinhardt „Sfântul închisorilor”.

Născut pe 24 ianuarie 1921 în satul Sângerei din județul Bălți, în Basarabia, elevul Valeriu a reușit cu greu să treacă Prutul în 1940, refugiindu-se din calea ocupației sovietice, și a ajuns la Iași, unde a devenit student la drept.

Arestat în anul 1941 pentru apartenența sa la Frățiile de Cruce, Valeriu Gafencu a trecut prin închisorile din Aiud, Pitești și Târgu Ocna, unde a fost un adevărat trăitor al Ortodoxiei.

Regimul dur al detenției, torturile și bolile l-au întărit duhovnicește. Poeziile compuse de el erau cântate de deținuții politici în celule.

A făcut parte dintr-un grup de mistici creștini, alături de studentul la drept Ioan Ianolide și de Anghel Papacioc, cel care avea să devină Părintele Arsenie Papacioc.

În 1949 a fost dus la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna într-o stare foarte gravă: TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism și lipsă de hrană.

Aici a trecut la Domnul pe 18 februarie 1952, după ce și-a anunțat colegii de suferință cu două săptămâni mai înainte că va muri.

Parastas pentru Valeriu Gafencu în Catedrala Ortodoxă Română din Paris

Unii dintre acești colegi ne-au lăsat mai târziu mărturii despre sfințenia lui Valeriu, care reușea să le inspire și lor dorul de viețuire creștină, prefăcând temnița în mănăstire.

Icoană pictată de maici de la Mănăstirea Diaconești

Una dintre aceste mărturii ne amintește de povestirea din Pateric în care strugurii dați de pomană de Avva Macarie Alexandrinul unui frate călugăr bolnav s-au întors înapoi la el după ce au trecut pe rând pe la toți frații din schit, dovadă a dragostei și înfrânării monahilor :

„Într-una din zile, la un control, un temnicer zelos a confiscat puiul de pernă pe care se rezema Valeriu. Un alt miliţian, mai omenos, a ridicat perna dintre obiectele confiscate și i-a aruncat-o discret înapoi. După terminarea percheziţiei, Valeriu a socotit că e bine să dăruiască această perniţă lui Traian, care era anchilozat și avea escare. Traian nu a vrut s-o primească şi a dăruit-o lui Gheorghe. Acesta a dat-o la un altul, până ce perna s-a înapoiat la Valeriu, dăruită de cineva care nu ştia de unde pornise şi nici cum ajunsese acolo. În această situaţie el a primit-o ca pe un semn că i-a fost dăruită de Dumnezeu”.

Cu o jertfire de sine inspirată de jerfa lui Hristos, Valeriu a cedat pastilele sale de streptomicină, care-i erau indispensabile pentru a trăi, pastorului protestant evreu Richard Wurmbrand, salvându-i viața.

Moderatorul conferinţelor a fost Părintele Emilian Marinescu, consilier al Departamentului Cultural al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale.

Pr. Emilian Marinescu prezentând evenimentul Martor 3

L-am rugat să ne vorbească despre acest eveniment comemorativ, Martor 3, consacrat lui Valeriu Gafencu la 60 de ani de la trecerea lui la Domnul.

Doamna Carmen Ghiță a venit de la București să vorbească despre unchiul său Valeriu Gafencu.

Am rugat-o să ne spună impresiile sale la sfârșitul acestei comemorări de la Paris.

Carmen Ghiță vorbind despre Valeriu Gafencu

Versurile acestui cântec, interpretat de corul maicilor de la Mănăstirea Diaconești, au fost compuse de „Sfântul închisorilor”, Valeriu Gafencu.

Sunt Bogdan Florin Vlaicu și vă prezint astăzi două evenimente importante care au avut loc la Catedrala Ortodoxă Română Sfinții Arhangheli din Paris.

În această lună în care s-a sărbătorit, pe 8 noiembrie, și hramul catedralei, la praznicul Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail.

Sâmbătă, 5 noiembrie, în Catedrala Ortodoxă Română din Paris a avut loc deschiderea Centrului Ortodox de Studii şi Cercetări Dumitru Stăniloae, o instituţie de cultură şi spiritualitate fondată în 2008 printr-o decizie a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale. Inaugurat în iulie 2009 de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Centrul Dumitru Stăniloae, având sediul la Catedrala mitropolitană ortodoxă română din Paris, este o instituţie de cercetare, formare şi gândire, destinată instruirii permanente a clericilor din Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale, dar şi pentru formarea cateheţilor şi a laicilor doritori de a ajuta Biserica. De asemenea, vor fi derulate mai multe proiecte editoriale de traducere ale autorilor români şi va fi promovată opera teologică a părintelui Dumitru Stăniloae, ca şi experienţa spirituală proprie Ortodoxiei româneşti.
Pentru realizarea acestora, Universitatea de Vară a mitropoliei, ajunsă anul acesta la a treia ediţie, va fi de acum organizată de Centrul Dumitru Stăniloae, iar în timpul anului vor avea loc cursuri regulate de iniţiere şi perfecţionare, seminarii, conferinţe, colocvii şi pelerinaje. Centrul cuprinde trei secţiuni, teologie, spiritualitate şi cultură, fiecare cu mai multe ramuri.

La deschidere, Înalt Preasfinţitul Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale, a vorbit despre Centrul Dumitru Stăniloae, iar directorii responsabili au prezentat secţiunile şi departamentele acestuia.

Fiica ilustrului teolog român, Lidia Stăniloae-Ionescu, a evocat amintirea Părintelui Dumitru. Au susținut conferințe doi preoți ortodocși francezi din mitropolia noastră : Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, fost ucenic al Părintelui Stăniloae, şi Părintele Gérard Reynaud.

Cu acest prilej a avut loc și lansarea primei traduceri în franceză a unei opere capitale a Părintelui Academician Dumitru Stăniloae, Teologia ascetică și mistică a Bisericii Ortodoxe, tradusă de preotul Jean Boboc şi de Romain Otal și apărută recent la prestigioasa editură pariziană Cerf.

Părintele Jean Boboc a prezentat această carte și a făcut o retrospectivă a vieţii şi operei Părintelui Dumitru Stăniloae.

Născut la Paris din tată român și mamă franceză, doctorul Jean Boboc și-a legat toată viața de biserica exilului românesc din Paris.

Ajuns la vârsta pensionării, a fost hirotonit preot pe 10 mai 2009, ziua în care această biserică a revenit în sânul Bisericii mamă, Patriarhia Ortodoxă Română, după peste 60 de ani de separație.

L-am rugat pe Părintele Jean Boboc să ne vorbească mai întâi despre Centrul Ortodox de Studii şi Cercetări Dumitru Stăniloae din Paris.

Cu prilejul deschiderii Centrului Ortodox de Studii şi Cercetări Dumitru Stăniloae, a fost inaugurată și televiziunea on-line a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, care a transmis acest eveniment.

De atunci, pe adresa www.apostolia.tv, pot fi urmărite în direct cursurile predate în cadrul Centrului Stăniloae, în general seara, de la ora Parisului 19.

Sute de români din țară și din diaspora au urmărit în direct pe apostolia.tv și un alt eveniment care a avut loc recent în Catedrala Ortodoxă Română din Paris.

Sâmbătă, 19 noiembrie, patru invitați din România au evocat amintirea Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Lor li s-a adăugat Înalt Preasfinţitul Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale, care a și săvârșit parastasul de cinci ani al Părintelui Calciu.

Aceasta a fost a doua manifestare din seria intitulată Martor, dedicată martirilor-mărturisitori din temniţele comuniste, și inaugurată pe 22 mai prin evocarea lui Mircea Vulcănescu.

Născut pe 23 noiembrie 1925 la Mahmudia, Gheorghe Calciu a fost închis de două ori de regimul comunist, întâi ca student la medicină, apoi ca preot și profesor la seminarul teologic din București, pentru că a criticat în predicile sale educația ateistă a tinerilor și demolarea bisericilor.

Călit de suferințe, Părintele Calciu a fost silit să plece într-un dureros exil american, la capătul căruia, ca un neobosit mărturisitor al lui Hristos, a intrat în Împărăția lui Dumnezeu tot într-o zi de noiembrie, pe 21, la praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului din anul 2006.

Moderatorul conferinţelor a fost Părintele Emilian Marinescu, consilier al Departamentului Cultural al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale.

Sunt Bogdan Florin Vlaicu și vă spun bun găsit tuturor la Vocea română din lume, o emisiune a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale.

Joia trecută, de sărbătoarea Înălțării Domnului, în bisericile ortodoxe românești din întreaga lume s-a făcut pomenirea eroilor neamului nostru.

Desemnată drept Ziua eroilor de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, încă de la începutul secolului trecut, joia Înălțării a fost recent confirmată de Parlamentul României ca sărbătoare legală.

În cuvântul său după săvârșirea slujbei parastasului joi la Catedrala Patriarhală din București, PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a precizat că „eroii neamului românesc care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, se înalţă în demnitate în faţa lui Hristos, care S-a jertfit pe Sine pentru lumea întreagă care va crede în El. Pomenirea aceasta este o datorie din partea noastră ca recunoştinţă adusă
lui Dumnezeu pentru jertfelnicia celor care s-au luptat pentru apărarea credinţei şi a patriei strămoşeşti, pentru libertatea şi demnitatea poporului român ca fiind daruri de la Dumnezeu”.

În spiritul acestor cuvinte ale Patriarhului României, vă propun astăzi pomenirea unui mare erou martir al credinței și patriei noastre care s-a jertfit în închisorile comuniste : Mircea Vulcănescu.

Mircea Vulcănescu

Născut în 1904 la București, Vulcănescu a strălucit în numeroase domenii : a fost filosof, teolog, jurist, sociolog, economist, scriitor, publicist și pedagog.

Între anii 1925 și 1927, a făcut studii de specializare în drept și sociologie la Paris.

Întors în țară, Mircea Vulcănescu a fost Subsecretar de Stat la Ministerul de Finanțe în guvernul Ion Antonescu, din 1941 până în 1944.

Titlul vestitei sale lucrări Dimensiunea românească a existenței definește bine modul de viață al acestui mare român, îndrăgostit de poporul său.

Dar comuniștii l-au condamnat în 1946 la opt ani de temniță grea ca dușman al poporului și criminal de război.

Ca urmare a regimului de exterminare la care a fost supus, a murit pe 28 octombrie 1952 în puşcăria de la Aiud, jertfindu-se pentru aproapele său.

Mircea Vulcănescu a fost evocat duminică, 22 mai, la Catedrala ortodoxă română Sfinţii Arhangheli din Paris, în cadrul primei conferinţe comemorative din seria intitulată Martor și dedicată martirilor-mărturisitori din temniţele comuniste.

Înaltpreasfinţitul Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, a deschis această seară de pomenire printr-un parastas în memoria marelui filosof creştin.

Parastas în memoria lui Mircea Vulcănescu, Catedrala română din Paris, 22.05.2011

Comemorarea a continuat printr-o masă rotundă la care au participat Mitropolitul Iosif şi
cele două fiice ale filosofului: Alexandra Elisabeta de Hillerin – Vulcănescu şi Maria Ioana Vulcănescu.

Catedrala a fost plină de români, majoritatea tineri, dornici să descopere o personalitate
remarcabilă a neamului românesc.

Înaltpreasfinţitul Iosif a subliniat asemănarea dintre cuvintele lui Mircea Vulcănescu înainte de moartea sa martirică, „Să nu ne răzbunați !”, și cuvintele Mântuitorului
Hristos pe cruce, „Iartă-i Doamne că nu știu ce fac !”.

IPS Mitropolit Iosif vorbind despre Mircea Vulcănescu, Catedrala română din Paris, 22.05.2011

Mediatorul conferinţei a fost Părintele Emilian Marinescu, consilier al Departamentului
Cultural al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale.

L-am rugat să ne spună mai întâi cum a luat naștere inițiativa organizării acestei conferințe comemorative consacrate lui Mircea Vulcănescu.

Pr. Emilian Marinescu mediind conferința despre Mircea Vulcănescu, 22.05.2011

După conferință a urmat o agapă oferită de către familia Vulcănescu.

Apoi le-am invitat pe cele două surori, Alexandra și Maria, să ne evoce amintirea tatălui lor. S-au așezat una lângă alta pe o bancă în capela Catedralei române din Paris și s-au întors în timp pe vremea când erau două copile, Sandra și Măriuca, fascinate de părintele
lor drag. Astfel s-au completat una pe alta frățește, într-o evocare mai caldă și mai emoționantă decât cea de la masa rotundă, unde au fost impresionate de publicul atât de numeros.

Măriuca și Sandra Vulcănescu, alături de Mitropolitul Iosif, în Catedrala română din Paris

Întâi i-am dat cuvântul sorei mai mari, Sandra Vulcănescu.