Această mănăstire, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului a luat naștere anul trecut, 2011, la Vedrin lângă orașul Namur, capitala regiunii Walonia.

Cumpărând o fostă mănăstire greco-catolică și salvând-o astfel de la profanare, românii au ctitorit prima mănăstire ortodoxă din federația Walonie-Bruxelles, regiunea francofonă a Belgiei.

În duminica trecută, a Tuturor Sfinților Români, Înalt Preasfințitul Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, a săvârșit aici slujba Dumnezeieștii Liturghii, împreună cu Părintele Ciprian Grădinaru, preot paroh al parohiei care coexistă cu mănăstirea. Cu acest prilej l-a hirotonit diacon pe Ciprian Poenaru pentru a sluji la Catedrala Ortodoxă Română din Bruxelles.

L-am rugat pe Înalt Preasfințitul Părinte Iosif să ne vorbească mai întâi despre importanța monahismului în diaspora românească.

La mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului de lângă Namur am întâlnit-o pe maica Siluana, stareța mănăstirii Sfântul Siluan din Iași.
Duminică după-amiază a purtat o convorbire duhovnicească cu credincioșii veniți s-o asculte.

Am rugat-o pe maica Siluana să ne spună, pentru început, cu ce prilej se află în Belgia.

Sunt Bogdan Florin Vlaicu și vă urez ca Pruncul dumnezeiesc, Iisus Hristos, cel mai mare dar primit de oameni de la Dumnezeu, să vă lumineze sufletele cu bucuria cea mare a nașterii Sale de astăzi.

Nașterea Domnului, mozaic din Palermo, Italia

Vă ofer în dar această emisiune specială de Crăciun, împodobită cu minunate colinde din România și din alte țări unde trăiesc români.

Închinarea magilor, miniatură de Marie Lavie, Paris

Nașterea Domnului este un prilej potrivit să ne amintim de familia și de țara în care ne-am născut.

Dar această sărbătoare ne amintește și de faptul că Mântuitorul a trebuit să ia calea exilului încă de prunc și să fugă în țară străină, în Egipt, pentru a scăpa de prigoana stăpânitorului țării Sale.

Fuga în Egipt

Astfel, pe acest prunc exilat, Iisus Hristos, îl simt astăzi mai aproape românii care au ajuns în exil din pricina unei prigoane politice sau economice.

În catedrala exilului românesc, Sfinții Arhangheli, din Paris am stat de vorbă cu Înalt Preasfinţitul Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale, care a săvârșit aici slujba Nașterii Domnului de astăzi.

Mâine dimineață, în a doua zi de Crăciun, va oficia slujba hramului bisericii de lemn, Soborul Maicii Domnului, de la reședința sa mitropolitană din Limours, lângă Paris.

La Limours se află sediul administrativ al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale.

Reşedinţa mitropolitană a fost inaugurată în urmă cu 10 ani, în 2001, într-un impozant imobil din secolul al XIX-lea, fosta locuință a marelui diplomat român Nicolae Titulescu, cunoscută în Limours sub numele de « casa românească ».

Doi ani mai târziu, Mitropolitul Iosif a săvârşit slujba de aşezare a pietrei de temelie a bisericii şi de începere a lucrărilor. Biserica tradițională din lemn a fost adusă de Înalt Preasfinţitul Iosif din Maramureșul său natal și asamblată în curtea reședinței în mai puțin de două luni.

Această biserică maramureșană, unică în Franța, a devenit curând un motiv de mândrie pentru primarul și locuitorii din orășelul Limours.

Interiorul a fost împododobit cu o splendidă pictură murală de iconarul diacon Nicolae Bălan.

Biserica a fost sfinţită, pe 11 iulie 2009, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu 15 ierarhi ortodocși români și străini, în prezenţa a numeroși preoţi şi credincioşi veniți din toată Europa.

Mâine dimineață, această biserică va fi plină de românii veniți să participe la Sfânta Liturghie săvârșită de Mitropolitul Iosif.

După-amiază copiii vor primi daruri de la Moș Crăciun lângă bradul împodobit din reședința mitropolitană.

Iar seara vor veni să colinde la Limours preoți și credincioși români și francezi de la cele opt parohii și cele două mănăstiri din regiunea pariziană și departamentul Ile-de-France, care fac parte din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale. Maicile de la Mitropolie îi vor întâmpina cu bucate tradiționale românești de Crăciun.

Copii, tineri și vârstnici vor cânta colinde până târziu spre miezul nopții și astfel, încălziți de bucuria Nașterii Domnului, se vor simți mai aproape de țara unde s-au născut.

Mulți francezi au fost fascinați când au descoperit frumusețea și bogăția neasemuită a colindelor românești, precum cunoscutul teolog ortodox Olivier Clément, de vrednică pomenire, care îmi mărturisea acum 10 ani admirația sa pentru această tradiție a colindatului atât de bine păstrată în România.

Colindele noastre nu se mulțumesc să povestească doar Nașterea Domnului, ci recapitulează mai toate evenimentele importante din istoria mântuirii. Evocată în versuri de colind, această istorie începe cu Facerea lumii și a primilor oameni, Adam și Eva, așezați de Dumnezeu în grădina Raiului.

Colidele românești amintesc apoi profețiile mesianice din Vechiul Testament și împlinirea lor prin nașterea și minunile Mântuitorului, începând cu cea de la nunta din Cana Galileii, dar mai cu seamă prin jertfa Sa pe cruce, evocată chiar și la acest prilej de bucurie al Crăciunului.

Colidătorii vestesc astfel întreaga istorie a mântuirii neamului omenesc, continuată prin Sfintele Taine ale Bisericii până la « săvârșitul lumii » și Judecata de Apoi, menționate în veritabile « colinde apocaliptice » mai ales în regiunea Maramureșului.

Astfel, de-a lungul a două milenii, Crăciunul a devenit pe meleagurile românești un timp de cateheză creștină completă prin intermediul colindelor, cuvânt care ne vine de demult de la sărbătoarea romană a calendelor.

Acest cuvânt frumos, împreună cu obiceiul colindatului, a fost preluat de la români de toți vecinii lor slavi. Asfel în limbile bulgară, sârbă și slovacă « koleda » înseamnă Crăciun. Cu sensul de colindat a fost preluat sub forma « koliada » de ucrainieni, sub forma « koleda » de cehi, polonezi, dar și de ruși, care au dus colindele « koliadki »  până în extremul Orient.

Iată o astfel de koliadka în care regăsim prelucrată colinda maramureșană Cerul și pământul.

Și ungurii au preluat de la noi cuvântul « Crăciun », pe care îl pronunță « Karácsony ».

În alte limbi occidentale, cuvântul « colinde » se poate traduce doar prin expresii compuse precum « Cantiques de Noël », în franceză, sau « Christmas Carols », în engleză.

Oportunitatea catehezei la vremea Crăciunului pentru români a fost înțeleasă din proprie experiență de Mitropolitul Iosif, care încă în urmă cu 15 ani, pe când era student la Institutul de teologie ortodoxă Saint-Serge din Paris, împreună cu colegul său de studii și de cameră Ciprian Șpan, actualul Episcop Siluan al Italiei, colindau pe la case românești din regiunea pariziană, aducând bucurie și speranță printr-un repertoriu de colinde extrem de bogat.

L-am invitat așadar pe Înalt Preasfinţitul Mitropolit Iosif în această emisiune încălzită de armonia colindelor tradiționale de Crăciun.

Ajuns la finalul ultimei ediții din acest an a Vocii române din lume, realizatorul emisiunii, Bogdan Florin Vlaicu, vă urează tuturor « Un Crăciun plin de bucurie și un an nou 2012 fericit ! » și vă dă întâlnire pe site-ul emisiunii, la adresa voceadiasporei.mitropolia.eu

Biserica Mitropoliei, Soborul Maicii Domnului, de la Limours

La Limours se află principalul sediu administrativ al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale.

Aici îşi are reşedinţa Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Iosif, în mijlocul unei mici comunităţi monastice, după tradiţia Bisericii Ortodoxe.

Reşedinţa mitropolitană a fost inaugurată în 2001, într-un impozant imobil din secolul al XIX-lea, fosta locuință a marelui diplomat român Nicolae Titulescu, cunoscută în Limours sub numele de « casa românească ».

Reședința Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, din Limours

Doi ani mai târziu, Mitropolitul Iosif a săvârşit slujba de aşezare a pietrei de temelie a bisericii şi de începere a lucrărilor. Biserica tradițională din lemn a fost adusă de Înalt Prea Sfinţitul Iosif din Maramureșul său natal și asamblată în curtea reședinței în mai puțin de două luni.

Această biserică maramureșană, unică în Franța, a devenit curând un motiv de mândrie pentru primarul și locuitorii din orășelul Limours.

Interiorul a fost împododobit cu o splendidă pictură murală de iconarul diacon Nicolae Bălan.

Biserica a fost sfinţită, pe 11 iulie 2009, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu 15 ierarhi ortodocși români și străini, în prezenţa a numeroși preoţi şi credincioşi veniți din toată Europa.

Ieri dimineață, biserica a devenit neîncăpătoare pentru mulțimea credincioșilor veniți să participe la Sfânta Liturghie săvârșită de Mitropolitul Iosif.

După-amiază copiii au primit daruri de la Moș Crăciun lângă bradul împodobit din reședința mitropolitană.

Iar seara au venit să colinde la Limours preoți și credincioși români și francezi de la cele opt parohii și cele două mănăstiri din regiunea pariziană și departamentul Ile-de-France, care fac parte din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale. Maicile de la Mitropolie i-au întâmpinat cu bucate tradiționale românești de Crăciun.

Copii, tineri și vârstnici au cântat colinde până târziu spre miezul nopții și astfel, încălziți de bucuria Nașterii Domnului, s-au simțit mai aproape de țara unde s-au născut.

Mulți francezi au fost fascinați când au descoperit frumusețea și bogăția neasemuită a colindelor românești, aidoma cunoscutului teolog ortodox Olivier Clément, de vrednică pomenire, care îmi mărturisea acum 10 ani admirația sa pentru această tradiție a colindatului atât de bine păstrată în România.

Colindele noastre nu se mulțumesc să povestească doar Nașterea Domnului, ci recapitulează mai toate evenimentele importante din istoria mântuirii. Evocată în versuri de colind, această istorie începe cu Facerea lumii, continuă cu profețiile mesianice din Vechiul Testament, se împlinește prin minunile Mântuitorului, ca cea de la nunta din Cana Galileii, dar mai cu seamă prin jertfa Sa pe cruce, amintită chiar și la acest prilej de bucurie al Crăciunului, și se prelungește prin Sfintele Taine ale Bisericii până la « săvârșitul lumii » și Judecata de Apoi, menționate în veritabile « colinde apocaliptice » mai ales în regiunea Maramureșului.

Astfel, de-a lungul a două milenii, Crăciunul a devenit pe meleagurile românești un timp de cateheză creștină completă prin intermediul colindelor, cuvânt care ne vine de demult de la sărbătoarea romană a calendelor. Acest cuvânt frumos, împreună cu obiceiul colindatului, a fost preluat de la români de toți vecinii lor slavi. Asfel în limbile bulgară, sârbă și slovacă « koleda » înseamnă Crăciun. Cu sensul de colindat a fost preluat sub forma « koliada » de ucrainieni și sub forma  « koleda » de cehi, polonezi și ruși, care au dus colindele « koliadki »  până în extremul Orient. Și ungurii au preluat de la noi cuvântul « Crăciun », pe care îl pronunță « Karácsony ». În alte limbi, cuvântul « colinde » se poate traduce doar prin expresii compuse precum « Cantiques de Noël », în franceză, sau « Christmas Carols », în engleză.

Oportunitatea catehezei la vremea Crăciunului pentru români a fost înțeleasă din proprie experiență de Mitropolitul Iosif, care încă în urmă cu 15 ani, pe când era student la Institutul de teologie ortodoxă Saint-Serge din Paris, împreună cu colegul său de studii și de cameră Ciprian Șpan, actualul Episcop Siluan al Italiei, colindau pe la case românești din regiunea pariziană aducând bucurie și speranță printr-un repertoriu de colinde extrem de bogat.

L-am invitat așadar pe IPS Mitropolit Iosif în această emisiune împodobită cu multe colinde tradiționale din România dar și din alte țări europene.

Ajuns la finalul ultimei ediții din acest an a Vocii diasporei române, realizatorul emisiunii, Bogdan Florin Vlaicu, vă spune « La mulți ani ! » celor ce purtați numele Sfântului Ștefan sărbătorit astăzi, vă urează tuturor « Un an nou 2011 plin de bucurii ! » și vă dă întâlnire pe site-ul emisiunii, la adresa voceadiasporei.mitropolia.eu .

Catedrala ortodoxă românească Sfinții Arhangheli, din Paris

Prima comunitate românească din Occident a luat naștere când tineri boieri din Valahia și Moldova au venit la studii în capitala Franței. Centrul acestei comunități este, încă din secolul al XIX-lea, Biserica ortodoxă românească Sfinții Arhangheli, astăzi catedrală mitropolitană, situată în inima Parisului, în cartierul latin, pe malul stâng al Senei.
Biserica românească din Paris a fost adăpost și multor exilați politici, nevoiți să-și părăsească țara din cauza regimului comunist, care erau, până la sfârșitul anilor ’80, cei mai numeroși membrii ai diasporei.
Dar în ultimii 10, 20 de ani milioane de români, nevoiți acum de motive economice, au luat calea exilului, pentru a lucra în țările din Occident. Iar criza economico-financiară actuală continuă să amplifice acest fenomen fără precedent.
Pentru prima oară în istorie, românii au o diasporă atât de mare și atât de importantă pentru țară. Banii pe care cei plecați îi trimit periodic acasă reprezintă o sursă de oxigen esențială pentru viața economiei românești.
Dar acestă diasporă este foarte recentă și românii încă învață cum trebuie organizate comunitățile lor pentru a-și mentine unitatea, a-și afirma drepturile și a-și păstra identitatea românească.

IPS Mitropolit Iosif vorbind la catedrala română din Paris

Cea dintâi instituție care s-a implicat activ în organizarea diasporei a fost Biserica Ortodoxă Română. Parohia a fost de cele mai multe ori prima care i-a reunit într-o comunitate pe românii risipiți într-o țară străină.
Am considerat firesc, așadar, să-l invit în prima emisiune pe IPS Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale.