Dintre tradițiile folclorice nelegate direct de o sărbătoare creștină, obiceiul purtării mărțișorului este cel mai bine păstrat în comunitățile românești din diaspora.

Veselul mărțișor, dar împletit din puritate și jertfă, este purtat de românce în orice țară a lumii s-ar afla, la început de martie, deși primăvara, căreia îi este asociat, nu sosește pretutindeni în această lună.

Dar, pe lângă faptul că poartă mărțișor și ie, românca este principala persoană care cultivă în diaspora și alte elemente de folclor moștenite din țară, majoritatea acestora fiind prelungiri ale sărbătorilor creștine la biserică și acasă.

Ea participă și în acest mod la păstrarea identității românești, a cărei coordonată, pe lângă cele fundamentale – credința și limba, este și folclorul.

Voi dedica, așadar, această emisiune – mărțișor, tuturor doamnelor și domnișoarelor care o ascultă.

Academician Sabina Ispas

Invitata mea de astăzi este doamna academician Sabina Ispas, directoarea Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București.

Fiică de preot, și-a făcut o profesiune de credință din a revela sensurile creștine ascunse ale tradițiilor populare românești.

Teza sa de doctorat în științe filologice s-a intitulat: Raporturi între literatura apocrifă, cărți populare și folclor. Ciclul solomonian în cultura română.

Sabina Ispas a studiat în special colindele, pe care le-a cules în lucrările sale Sub aripa cerului și Colindatul tradițional românesc. Sens și simbol.

În urma inițiativei și strădaniei sale, doina și călușul au fost înscrise oficial la UNESCO drept elemente reprezentative ale patrimoniului cultural imaterial românesc.

În anul 2009 a fost aleasă membru titular al Academiei Române.

Am rugat-o pe doamna academician Sabina Ispas să ne vorbească mai întâi despre mărțișor și semnificația sa.

În această emisiune ați putut asculta documente sonore din Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”.