Sunt Bogdan Florin Vlaicu și vă spun bun găsit tuturor la Vocea română din lume, o emisiune a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale.

Joia trecută, de sărbătoarea Înălțării Domnului, în bisericile ortodoxe românești din întreaga lume s-a făcut pomenirea eroilor neamului nostru.

Desemnată drept Ziua eroilor de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, încă de la începutul secolului trecut, joia Înălțării a fost recent confirmată de Parlamentul României ca sărbătoare legală.

În cuvântul său după săvârșirea slujbei parastasului joi la Catedrala Patriarhală din București, PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a precizat că „eroii neamului românesc care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, se înalţă în demnitate în faţa lui Hristos, care S-a jertfit pe Sine pentru lumea întreagă care va crede în El. Pomenirea aceasta este o datorie din partea noastră ca recunoştinţă adusă
lui Dumnezeu pentru jertfelnicia celor care s-au luptat pentru apărarea credinţei şi a patriei strămoşeşti, pentru libertatea şi demnitatea poporului român ca fiind daruri de la Dumnezeu”.

În spiritul acestor cuvinte ale Patriarhului României, vă propun astăzi pomenirea unui mare erou martir al credinței și patriei noastre care s-a jertfit în închisorile comuniste : Mircea Vulcănescu.

Mircea Vulcănescu

Născut în 1904 la București, Vulcănescu a strălucit în numeroase domenii : a fost filosof, teolog, jurist, sociolog, economist, scriitor, publicist și pedagog.

Între anii 1925 și 1927, a făcut studii de specializare în drept și sociologie la Paris.

Întors în țară, Mircea Vulcănescu a fost Subsecretar de Stat la Ministerul de Finanțe în guvernul Ion Antonescu, din 1941 până în 1944.

Titlul vestitei sale lucrări Dimensiunea românească a existenței definește bine modul de viață al acestui mare român, îndrăgostit de poporul său.

Dar comuniștii l-au condamnat în 1946 la opt ani de temniță grea ca dușman al poporului și criminal de război.

Ca urmare a regimului de exterminare la care a fost supus, a murit pe 28 octombrie 1952 în puşcăria de la Aiud, jertfindu-se pentru aproapele său.

Mircea Vulcănescu a fost evocat duminică, 22 mai, la Catedrala ortodoxă română Sfinţii Arhangheli din Paris, în cadrul primei conferinţe comemorative din seria intitulată Martor și dedicată martirilor-mărturisitori din temniţele comuniste.

Înaltpreasfinţitul Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, a deschis această seară de pomenire printr-un parastas în memoria marelui filosof creştin.

Parastas în memoria lui Mircea Vulcănescu, Catedrala română din Paris, 22.05.2011

Comemorarea a continuat printr-o masă rotundă la care au participat Mitropolitul Iosif şi
cele două fiice ale filosofului: Alexandra Elisabeta de Hillerin – Vulcănescu şi Maria Ioana Vulcănescu.

Catedrala a fost plină de români, majoritatea tineri, dornici să descopere o personalitate
remarcabilă a neamului românesc.

Înaltpreasfinţitul Iosif a subliniat asemănarea dintre cuvintele lui Mircea Vulcănescu înainte de moartea sa martirică, „Să nu ne răzbunați !”, și cuvintele Mântuitorului
Hristos pe cruce, „Iartă-i Doamne că nu știu ce fac !”.

IPS Mitropolit Iosif vorbind despre Mircea Vulcănescu, Catedrala română din Paris, 22.05.2011

Mediatorul conferinţei a fost Părintele Emilian Marinescu, consilier al Departamentului
Cultural al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale.

L-am rugat să ne spună mai întâi cum a luat naștere inițiativa organizării acestei conferințe comemorative consacrate lui Mircea Vulcănescu.

Pr. Emilian Marinescu mediind conferința despre Mircea Vulcănescu, 22.05.2011

După conferință a urmat o agapă oferită de către familia Vulcănescu.

Apoi le-am invitat pe cele două surori, Alexandra și Maria, să ne evoce amintirea tatălui lor. S-au așezat una lângă alta pe o bancă în capela Catedralei române din Paris și s-au întors în timp pe vremea când erau două copile, Sandra și Măriuca, fascinate de părintele
lor drag. Astfel s-au completat una pe alta frățește, într-o evocare mai caldă și mai emoționantă decât cea de la masa rotundă, unde au fost impresionate de publicul atât de numeros.

Măriuca și Sandra Vulcănescu, alături de Mitropolitul Iosif, în Catedrala română din Paris

Întâi i-am dat cuvântul sorei mai mari, Sandra Vulcănescu.